Treceți la conținutul principal

Muntenegru


Am fost în Muntenegru cu barca pe mare și în Bosnia cu barca pe râu. Ca să vă explic, ideea e că nu am avut bani să ne spargem în figuri pe catamaran, dar deoarece Șerban a venit cu o ofertă "last minute" eu și nelipsitul SF am zis că tre să o facem și pe asta.

Am plecat de la 5 dimineața din fața de la Casa Popo după cum se vede și în poză, cu dubița lui Șerban, păcăliți de speranța că până seara vom ajunge în Kotor de unde urma să ne înbarcăm. Am ajuns la Porțile de Fier la prânz. Am trecut Dunărea și am început să rătăcim prin Serbia. Țara ăstora e un fel de Bulgaria, adică sălbatică, curățică și oarecum pustie, diferența fiind că sârbilor le plac casele mari cu gradină aranjată în față. Semnele sunt scrise tot cu chirilice, iar dacă nu ai GPS (cum era cazul nostru) și te ghidezi după hartă ai șanse mari să pierzi tipul aiurea pe coclauri. La un moment dat, de foame, am oprit le un restaurant. Asta era la vreo 100 de km de când trecusem granița. Și am inceput noi să sporovăim cu chelneru cam ce ne dorim să mâncăm. El se uita oarecum ciudat la noi care încercam să îi explicăm în engleză de ciorbă și friptane. La care asta zice "sunteți români !" cu un accent ciudat, iar noi un pic mirați lăsăm meniurile deoparte și începem să îi zicem care mai de care ce dorește, pe românește. Mâncăm, mulțumim, plătim și plecăm. După ce ne mai rătăcim un pic ajungem pe la vreo 8 la granița cu Muntenegru (Țârna Gora) bucuroși că mai avem puțin și ajungem. Zâmbitori, trecem granița și întrebăm curioși grăniceru cam cât mai facem până in Kotor. Asta ne zice scurt : 6 ore! Noi zâmbim ca proștii unii la alții și zicem că sigur asta habar n-are că nu ai cum să faci 250 de km în 6 ore. Cum era intuneric, a început să și ploo, iar aștia au numa munți, tuneluri și serpentine am reușit pe la două jumate noaptea să ajungem în Kotor, după o coborăre fantastic de mișto din vărful muntelui de unde se vedea tot fiordu. Pe margine se vedeau toate localitațile care își oglindeau luminițele în apa Adiriaticii. Mai trebuie să ajung o dată pe drumu ala blestemat, eventual ziua și să trag niște poze calumea. Am încercat să fac ceva atunci dar nu găseam trepiedu, îmi era somn și frig și mi-am băgat picioarele.
Am ajuns la barcă. Era mare frumoasă și inspira încredere. Ne-am apucat să descărcăm bagajele, am găsit un fast food și am bagat niște hamburgeri și apoi ne-am "cazat". Eu cu SF stateam undeva în varfu uneia dintre coci (așa cred ca se cheamă, adica e una dintre barcile catamaranului). Asta era o "cameră" care avea cam 1 metru lațime, 2,5 lungime și 2 inalțime. Avea două paturi suprapuse și un chepeng. Intrarea se făcea pe la altcineva prin cameră, pe unde trebuia să trecem și ca să ajungem la budă. Ne-am pus lucrurile în pat că nu aveam alt undeva, ne-am desfăcut sacii de dormit că era frig și am băgat somn. Ceilalți care nu au avut saci de dormit, au trebuit sa sufere un pic de frig caci păturile au fost aduse abea a doua zi.

Ne-am trezit de dimineață, am constatat că la noi în sicriu (cameră) e condens care picură în pat. M-am ridicat și am dat cu capu de tavan care era la vreo juma de metru de saltea. Am injurat bine și m-am dus să imi fac ritualul de purificare și anume bautul cafelei și fumat pentru a starni raul din mine să pot să îl dau afară. L-am stârnit, l-am dat afară, apoi am pompat la budă, că așa era sistemu, și deși s-a împotrivit după un pic de pompat l-am trimis la zeul mării.
Apoi am făcut cumpărături din piața (foarte mișto de altfel) de vis-a -vis de port, căci aveam să ne facem singuri de mâncare, și am plecat spre Herceg Novi. Fiordu Kotor e impresionant, munții înalți și abrupți de pe margini te fac să te simți mic de tot. Oricum peste munții aștia au venit o droaie de nori și ne-am bucurat, pe seară când am ajuns în port, de o ploaie de tot căcatu. Și ploaia nu a venit singură, a venit cu un vânt care a hâțânat barca de i-au scârțâit parâmele și fenderele (baloanele alea de se pun pe barcă să nu se lovească de ponton) toată noaptea. Somn ușor.
Dimineață barca a plecat spre Budva. Spun așa pentru că eu și SF încă mai dormeam. Când ne-am trezit barca era ca liftu care ba dădea să urce ba dădea să coboare. Cum m-am pus la verticală, o forță launtrică m-a indemnat să ies afară la aer pe punte, nu de alta da numai borală nu mai lipsea din sicriu. Pe punte toată lumea era galbenă și lua pastile. Cineva era întins pe plasa din față și dădea mâncarea la pești. A treia oară. Pe punte a fost mai bine, că aveam repere vizuale, adică ba se vedea ceru ba se vedea marea, și am reușit să țin totu în mine. Am ajuns în port, am parcat și lumea a ieșit la oraș. Apoi nani.

to be continued ...

Postări populare de pe acest blog

Isverna Reloaded, Noiembrie 2011

După cum cred că era normal, am mai fost o data la Isverna (sau Izverna?). Tura asta am fost motivat fiind de noua mea achiziție , să testez un prototip de lanternă la care lucrez, dar și împins de dorinta de a îmi rupe spatele cu dublele, prin tuneluri accidentate cu apa rece și pline de întuneric.

Norvegia, raiul motoretelor, cand nu ploua

DISCLAIMER      Voi edita si corecta aceasta poveste cand voi avea dispozitie, chef si timp (niciodata). Eventualele agramatisme, incorectitudini lexicale, morfologice si alte deastea sunt datorate faptului ca asa sunt eu.      Acest document a fost updatat zilnic in timpul calatoriei, am mai adaugat lucruri de care mi-am adus aminte ulterior.      Aceasta aventura va este oferita de Garmin.      Enjoy.