Treceți la conținutul principal

Norvegia, raiul motoretelor, cand nu ploua




DISCLAIMER

     Voi edita si corecta aceasta poveste cand voi avea dispozitie, chef si timp (niciodata). Eventualele agramatisme, incorectitudini lexicale, morfologice si alte deastea sunt datorate faptului ca asa sunt eu.
     Acest document a fost updatat zilnic in timpul calatoriei, am mai adaugat lucruri de care mi-am adus aminte ulterior.
     Aceasta aventura va este oferita de Garmin.
     Enjoy.

ZIUA 1 - 15 iunie

     Plecarea am facut-o la 8 dimineata pentru ca cacatu ala de Garmin are niste softuri numa bune sa te pisi in ele. Si am stat noaptea tarziu sa reusesc sa fac ceva, degeaba, o sa vedeti.
     Plecare fara nici o poveste, am uns lantu am umflat rotile si am plecat.
     La iesirea pe autostrada am pus benzina : 17 litri cu bidon cu tot. Am dezumflat roata fatza care avea 2.6 si se simtea de parca mergeam cu ea ridicata si am pornit incetisor.
     Pe autostrada ploaie mica din cand in cand, in rest nimic deosebit, apoi Dealu Negru care mi s-a parut foarte scurt, si dupa aia dai bataie pe valea Oltuli. Cacatu de Garmin impreuna cu boul de mine am facut astfel incat sa ajungem pe drumu de camioane, drum pe care, a sarit un nene politai ca cica m-a luat cu radaru. Aveam 70 si el imi arata tzantzosh un semn cu 50. Bine hai da-i bataie scrie acolo sa platesc si sa plec. Ma intreaba insa unde ma duc. Eu ii zic Norvegia, face ochii mari si zice : Sa vezi fiordurile? Watever, se indulceste el asha cand constata ca is mic si amarat si nu ma vaz de bagaje pe motocicleta si zice sa ii dau drumu mai departe fara amenda ca e pacat sa plec cu stangu intr-o aventura asha stupida.
     Am ajuns langa Sibiu am luat-o pe magica centura si la iesire am facut iar plinu ca se aprinsese becu de la rezerva. 14 litri la Aral. Intre timp am uitat sa zic ca vremea s-a facut super de pe cand eram pe valea Oltului.
     Am dat inainte am mers pe flinticu’ ala de autostrada Orastie-Deva, whatever, am ajuns pe langa Arad unde deviasera astia traficul. Pana aici drumu a fost aproape pustiu, aici a inceput haosu printre camioane pe drumuri comunale pana am iesit la un giratoriu care zicea Turnu 20 de km. Mai bine nu de putea. Am mancat, am mai bagat 11 litri de benzina la Omv si am plecat spre unguria. Haos mic la doua treceri peste sina de tren unde taraiau astia masinile pe jos, da motoru meu stie cu gropile si am trecut fara probleme. La Turnu la vama am fost singuru, aia se plictiseau de moarte acolo. Oricum tanti aia, dragutza de altfel, m-a luat si ea la intrebari cu unde ma duc da cum de nu mor de cald asha imbracat si inafara de buletin nu mi-a cerut nimic.
     Am trecut peste islaz. Prin niste sate am facut stanga drapta, dreapta stanga pana am iesit la otostrada. Sosele din satele astea - proaste, da se putea merge cu 90. Mai era cate un uitlaj agricol din cand in cand si biciclistii din sate. Sate curate, ingrijite desi alea de langa granita mi s-au parut un pic cam sarace. Astia prin satele lor curate si pustii am vazut ca merg cu bicicletele mai toti, saracii dreq, sa vina la noi sa vada belsug, te duci cu bemveu si pana la vecinu de peste drum. Autostrada ungurilor e perfecta, imi place maxim ca are boschetzi pe mijloc. Langa Budapesta ma suna bunica dupa care da sa vorbeasca si mama si dupa ceva negocieri inchid telefonu. Io nervos ca roamingu costa si prost nativ cum sunt, ratez iesire spre autostrada de Gyor si asa mai vizitez un pic Budapesta. Am mai pus 11 litri de gaz de la un Lukoil, am trecut pe ceva bulevarde cu asfalt mult mai prost ca al nostru da cladiri mult mai frumoase si semafoare mult mai sincronizate si hopa vad in dreapta Dunarea de pe un pod. Mare domle, se ravarsase un pic acolo pe stradutele lor de promenada dar cam atat. Am iesit la autostrada care trebuia si dai bice. Soarele incepuse sa coloreze ceru in pacalile si autostrada asta urca si cobora asha niste dealuri printre campuri care miroseau tare bine. Apoi cand soarele a ajuns cam la o prajina de orizont asfaltu sa facut si el ruginiu, si au aparut asha la orizont eoliene. Multe. Mari rau, si pe langa drum asha. Whatever frumos, nu am facut poze ca nu aveam cum si nici nu am filmat ca nu iesea ce trebe.
     Am ajuns pe lumina pe langa Hegyeshalom, am oprit in parcare la un Lidl sa dau mesaje ca ma bazaise telefonu de nu mai puteam de nerv, sa conectez leptopu si sa bag adresele in telefon sa le accesez mai usor, ca bineinteles Garmin nu voia si gata. Apoi m-am dus la hotelu recomandat de Crizze. La hotel receptioneru care vorbea frumos engleza imi explica ca nu is camere ca e nu stiu ce festival, si ca nici pe la alte hoteluri nu prea am sanse sa gasesc.
    In fine imi da el niste adrese ma duc eu sa le caut si bineinteles Garmin zice ca e bine sa imi arate unde era vama odata. Si ajuns acolo fac eu un giumbusluc si ajung in Austria, da din greseala. Bun acu strada pe care eram voia sa ma scoata pe autostrada. Io ma opresc da nu pe mijloc, pe lateral, si nu stau nici 30 de secunde sa ma dumiresc cum sa fac sa ma intorc ca ma dau nejte polizei austrieci cu girofarurile. Se opresc langa mine si io le zic frumos “I’m lost”. Ei zic ca nu-i  nici o problema, iesi pe autostrada si la prima iesire te intorci. Era cam intuneric, io aveam viziera plina de muste si am si bonus pinlocu ala intunecos cadou de la SickFuck. Era beton senzatia cu viziera lasata, blind as a bat, ashe ca ridic viziera si merg cam pana intr-o suta pintre austriecii vitezomani. Apoi constat ca prima iesire era la fro 10 km si pana la Viena mai erau fro 50-60. Si o iau incet spre Viena. Apoi vad io ca astia peste autostrada au tot soiu de camere si sisteme de pandit. Deci tre sa imi iau vinieta.
     Inainte cu vreo 20 de km de Viena, vad io restplatz cu peco si restaurant, si iau vinieta, beau un redbul si mananc un senvish, ii spun lu Garmin ca vreau la Brno si plec. Garmin incerca iarasi sa ma shunteze. Ma iau io dupa semnele alea de pe autostrada si ma duc spre Viena. Si astia au eoliene, eu nu le-am vazut ca era noapte, da in fatza la vreo 50-60 de metri inaltime in aer era un shou de lumini rosii sincronizate. Se veda suuuper. Apoi am trecut pe langa rafinaria lu peste (OMV), ozn cu lumini, statie spatiala sau watever care are pe dreapta un val de protectie inalt care arata a semitunel si e mare  de inaltime si impunator. Frumos si asta. Problema mea era ca depasisem cam tare norma de kilometri si imi era cam somn. Trec prin/pe sub/printre Viena, ca nu am vazut nimic de pe autostrazile lor inodate, si dupa vre-o 20 de km am gasit locu de odihna. Am pus 11 litri de benzina si m-am cazat la hotelul cu camere de 60 de euro pe noapte de unde va scriu acu. Am vrut aventura, sa ma fu..g in civilizatia lor.
     Noapte buna.

ZIUA 2 - 16 iunie

     M-am trezit pe la 7, m-am uitat afara si dadea sa ploua, ba parca ploua un pic. M-am culcat la loc de nervi. Peste doua ore m-am trezit deabinelea si m-am apucat sa adun lucrurile, am facut un dush si m-am dus sa montez top boxu pe motor. Am uitat sa zic tanti de la receptie ma sfatuit sa iau de pe motor cam tot ce se detaseaza usor. Asha ca am lasat doar lazile laterale in care am bagat cortu in loc de geanta cu haine pe care am luat-o cu mine. Revenind, am montat top boxu si am inceput sa ma chinui sa ridic motoreta pe cricu central ca sa ii ung lantu. Teoretic te sui pe cric, te lasi cu toate greutatea si tragi un pic de motor in spate. Usor de facut fara bagaje, dar imposibil acum cu greutate in plus, iar eu cu greutatea si marimea mea impunatoare nu prea aveam sanse sa reusesc. Dupa ce m-am chinuit un pic si am asudat degeaba m-am dus la niste gigei care venisera si ei cu motocicletele (harli) la plimbare si i-am rugat sa ma ajute, dragutzi fiind m-au ajutat cum s-au priceput, el la pocnitorile lor ne stiind ce e aia cric central. Am uns lantu am adus restu de bagaje si am legat tot pe motoreta si m-am dus la omvu de langa sa mananc niste prajiturele si sa beu o apa de aia cu miros de fructe. Am urcat pe motor si am dat bataie. Vremea era frumoasa si se facuse un pic cam cald. La un moment dat pe drumul pe care Garmin la ales spre Brno, s-a terminat autostrada si a dat intr-un drum european. Am pus herou pe casca si am filmat un pic printr-un orasel. Voiam de fapt sa filmez niste eoliene ca am trecut pe langa o gramada de parcuri de astea cu elice. Ce mi-a placut la unele, si aia voiam sa arat si la lume, este ca aveau baza pictata in degradeuri de la verdele campului la alb ashe sa para ca se contopesc cu verdeatza din jur. Da acu v-am povestit, ca nici poze n-am facut si nici de filmat nu am filmat.
     Apoi am trecut in Cehia. M-am oprit imediat la granita sa imi iau vinieta. Mi-a zis nenea de acolo ca pentru de astia cu doo rotz nu e nevoie. Am dat bataie nainte si dupa catzva zeci de km de mers incet a inceput autostrada. Asha ca am uitat sa mentionez. Astia respecta limitele de viteza, da le respecta cu sfintenie. Adica daca pe autostrazi merg mai repede un pic decat limita, pe drumurile lor nationale se tin strict sub limita. Am vazut ca au camere si radare fixe destul de dese probabil de aia. Am trecut pe langa Brno si am luat-o spre Praga. La un moment dat am vazut o reclama la McDonalds. Nu imi era foame da parca mi s-a facut brusc. Si surprinzator am vazut ca astia aveau pe autostrada opriri cu mecuri. GENIAL. Cu prima ocazie am tras pe dreapta la o oprire de asta si am luat un meniu BigMac. Doamne ce bine a fost. Ok am prins puteri, acu datzi-va din calea mea ca vreu sa ajung in Germania.  La Praga am reusit sa ratez vro doua intrari/iesiri de pe o autostrada pe alta, m-am plimbat cu 50 sau cu 80 pe diverse sosele (au camere si te masoara), am mai ratat o intrare, am pus benzina la un Shell si am iesit in cele din urma unde trebe dupa ce am trecut la un semafor pe un galben cu vro 80 la ora in loc de 50.  Autostrada, autostrada prin padure de brazi, racoare, ba cand intra soarele printre nori era frig bine. Autostrada asta dadea spre niste munti sau dealuri mai inalte, oricum era logic ca Dunarea trebuia sa curga de undeva de mai sus. La un moment dat autostrada se termina, dupa ce am urcat un pic, iar in capat era o masina cu politai care se benoclau (adica se uitau prin binoclu) sa vaza cine n-are vinieta. Iarasi drum de ala cu viteza mica, cu urcusuri coborasuri serpentine si tunel de copaci. Superb. Da tot ce e bun se si termina si dupa un giratoriu al dreq de mic intru din nou pe autostrada, era bine zicea ca inainte e Drezda. Merg, merg iar, tunel, tunel luuung, frig tare in tunel. Ies din tunel si vad scris pe un panou DEUTSCHLAND si stema aia a lor frumoasa cu vulturele. Mda, cam frig in Germania, sau ramasesem eu cu senzatia din ultimu tunel. Nici o problema mai vine unu, doua, si parca se schimba vremea si se facea mai frig. Pe bord scria 20 de grade. Da parca era mai frig. Sub roti curgea un beton alb, care desi avea rosturi nu se simteau deloc. Ai dreq nemtz. In prima parcare am tras pe dreapta, prea curat, prea de la Germania, sau poate era totu nou? Am mai batut un cui la coshciug si am plecat. Cum mergeam asha pe banda 1 din cele trei , stateam io si ma gandeam (dupa cum i-am spus si lui Crizze) ca toate masinile de pe lumea asta is facute pentru Germania. Logica e in felu urmator : cadranu e marcat la viteze de peste 140 de km la ora si poate sa mearga cu sigutanta cu mai mult de atat, motoarele sunt din ce in ce mai puternice, ca vorba aia daca nu ai minim 100 de cai nu te mai saluta lumea in sat, dar legal nu le putem folosi decat in Germania. Sad but true, merg astia cat pot ei de tare, nu se claxoneaza si nu se injura, nu se sicaneaza, nu isi dau flesuri, ba chiar multi merg cu farurile stinse, te lasa sa mai depasesti si tu ceva daca pui semnal, si din cate am vazut eu de-a lungul a cel putin dublul lungimii de autostrada pe care o avem in Ro, nu prea se pricep la indoit balustrada autostrazii, ba chiar deloc. Nu stiu de ce pana me numai la noi balustrazile sunt contorsionate, lovite, sarite ridicate si strambe. Fac oare romanii spaima cand vad atata drum drept? Sau se plictisesc si ii ia somnu de la lungimea nemarginita a autostrazii? Nu stiu, da suntem cel mai unic si special popor. A si inca ceva, toti nebunii astia care merg ca bezmeticii cu “bolizii” lor ( ca sa citez stirile cand prezinta pe vr-unu pe autostrada cu mai mult de 180), respecta limitarile care apar, de la 100, la 80, cateodata cand sunt lucrari la 60. Si am vazut si cel mai frumos semn din lume, e semnu ala de 130 pe fond alb taiat diagonal de liniute negre. Da eu am mers la consum, intre 100 si 120.
     Dupa cateva sute de kilometri si alte doua pauze in parcari de astea noi noutze, une am vazut si ceva gunoi, becul s-a aprins! Portocaliu, cu forma de pompa de benzina. La nemtz e trist, au destule spatii cu parcare si wc, da benzinariile is rare, adica de cand am intrat in Germania pana cand am ajuns la unchemiu (undeva intre Hanovra si Wolksburg) am intalnit cred ca mai putine benzinarii decat avem noi pe A2. Am dat viteza la mic (90-100), m-am retras mai pe dreapta benzii si asteptam sa vad panoul care sa imi dea sperante. Dupa 25 de km apare panou cu pompe (plural ca au si GPL). Esso. Pana acu am pus de la toti numa de la astia nu. La peco ce mai eftina benzina (1,62) era una cu E10 (nu stiu daca era de 95 da cu siguranta avea 10% etanol zic eu). Am dat la cal sa bea, un pic cu indoiala ca ma gandeam ca nu o sa ii placa si o sa il apuce tusea, da era macar mai eftin. Apoi mi-am pus ochelarii de soare ca incepuse sa coboare Sorinel in raza mea vizuala si am pornit mai departe spre Magdeburg. Cum ma uit eu asa pe cer de plictisit ce eram vad asa o bucata de curcubeu, mauit la nori, ma uit la soare si zic io in gandu meu: ma asta nu e curcubeu, asta e SUNDOG (search wikipedia! doh) si ca sa  verific pe partea cealalta a soarelui mai era o bucata din curcubeu’ asta. Cu ochii la sundog kilometrii scadeau si Garmin zice sa ma dau jos de pe autoban si sa o iau spre Celle. Asa fac. Si a inceput asa un drum frumos judetean, ca am crezut ca am ajuns in raiu motociclistilor. Cum sa explic e greu. Ma era asa un drum frumos cu doua benzi, da curate asa de parca erau proaspat turnate, cu marcaj curat si vizibil si pe margine erau copaci care parca faceau un tunel, si soarele baga lumina de aia galbuie de apus, si mai trec asa de o padurice, mai trec de o intersectie cu semafor din mijlocu campului si intru intr-un sat asa de cochet, aranjat, curat, cu floricele, cu toate casele din caramida, iarba tunsa, miros de flori cu niste curbe asa domoale prin satuc ca deja mi sa parea ca e o gluma de prost gust. Futus romania matii (e de la tourette).  In fine mai trec de doua trei glume proaste si am ajuns la destinatie, casa lu unchemiu. Descarc bagajele, vorbim un pic, mananc beu o bere jumate, si nani.
 
ZIUA 3 - 17 iunie

Zi de pauza si relaxare. La unchemiu acasa e liniste de imi aud tziuiturile din cap. Tre sa stau afara macar sa aud cum ciripesc pasarelele ca altfel e nasol. In rest am scris ce am facut in ziua 2, apoi am mai baut niste bere, am mai fumat, am mancat, am uns lantu la motor si cam atat. Maine tre sa ajung in Suedia, obligatoriu.
Am revizuit un pic ce am facut in ziua 2, mai cititi odata. Noapte buna.
 
ZIUA 4 - 18 iunie

     Va scriu din Suedia, sunt in cort undeva la 70 de km de Goteborg (Vaberg), si am net la cort :D.
     Dar sunt sigur ca sunteti interesati cum am ajuns aici. Bineinteles ca am plecat tarziu de la unchemiu, pe la 11, inexplicabil caci de inceput sa umblu am inceput pe la 8. Irelevant. Am plecat cu camera pe cap sa filmez normalitatea Germaniei sa o duc si acasa sa vaza lumea de fapt cum e bine. Am mers pe niste drumuri un pic mai uratzele ca alaltaieri da e aceptabil. Unchemiu era nemultumit si zicea ca la ei acolo e nasol asa, ca din cand in cand te hatana asa un pic masina. In alte zone nu simteai absolut nimic. O fi bine?  Tu zgur amatii de romanie plina de hoti (tourette again). Oricum nimic interesant pana sa ajung la Hamburg unde am vazut cele mai mari eoliene de pana acu, un pod cocotzat foarte sus aparent fara motiv, probabil neamtzu a vrut sa ne arate ca poate sa se pishe oricand de cat de sus vrea el. Am mai vazut si macarelele alea portuare de le vedeam pe la descopery la world biggest machines, sunt mari rau, adica de vro 3-4 ori mai mari decat alea de le-am vazut pe la noi. Apoi a venit un tunel (pe sub Elba) in care era frig, ca de obicei, doar ca bonus era si un pic mai intuneric ca aveam ochelarii de soare la ochi. Apoi am trecut un pod, si asta urcat la dreq, cred ca era peste canalu intre marea Nordului si Baltica, nu stiu sa zic si mi-e lene sa ma uit acu pe goagle maps sa va dau o informatie corecta. Apropierea si departarea de Hamburg sa facut simtita datorita numarului foarte mare de tiruri, dar fiind in Germania nu m-am simtit absolut nici un pic deranjat de prezenta lor. Am alimentat la un Total cu 15 litri de benzina cu etanol imediat cum am trecut de zona Hamburg apoi dupa cateva zeci de km am trecut in Danemarca. Nimic special in tara asta. E o tara agricola asa, sau astia au cultivat pur si simplu tot terenu de pe langa autostrada. Si daca tot e cultivat e pacat sa nu pui si ingrasamant, sa nu care cumva sa creada lumea ca nu e ceva putred in tara lor. Astia conduc mai ca romanii asa, nu incetinesc, franeaza deamboulea, se merge mai repede pe banda 1 deacat pe 2, aproape ca ma simteam ca acasa, doar ca astia nu indoisera balustrazile. Am mers catzva km asa stramtorati pe doua benzi ca astia lucrau sa isi consolideze strazile, ca pe langa ca au o tzara mica se mai si scufunda in mare. Oricum de apreciat la ei ca au pus emoticoane cu happy faceuri si cu catz kilometri mai tre sa suferi. Inca o chestie de apreciat la belgienii astia din Danemarca e ca te anunta cand vine benzinarie cu 5 km nainte si dedesupt pune si un panou cu urmatoarea statie de alimentare dupa asta apropiata. Am mai vazut si la altzii da rar, la astia tot timpu. Tare destept. Asha am alimentat la o benzinarie Shell de data asta, tot cu benzina de aiai cu etanol, si parca au intrat vro 13 litri. Oricum partea interesanta a fo ca am platit direct cu cardu la pompa. Extraordinara treaba, ar trebui sa o faca si la romanica. Am mers dupa aia in parcare sa vorbesc cu Garmin sa ma duca mai departe cu toate ca nu era chiar asha nevoie. Am mai ciugulit si niste crontzanele cu susan, am baut niste apa si am plecat multumit. Cum accelerez io ashe sa intru in rand cu lumea, parca lipsea ceva. Si lipseau ochelarii de soare pe care ii agatasem de plasa de pe cutii. Ma uit in retrovizoarea dreapta astia falfaiau de numa numa. Accelerez un pic mai tare, strang ambreaju sa o las sa curga usor si cu o schema acrobatica iau ochelarii de pe plasa. Acu era bine. Aveam o pereche de ochelari stransi in mana si nu aveam cum sa ii pun nicaieri. Prin diverse permutari cu mainile am ridicat viziera, am cracanat baretele la ochelari si mi i-am pus la ochi like a boss. Doar ca era un pic cam inorat si ii purtam doar ashea de fitze. Intre timp ma uit pe GPS si vad ca mai am un pic si trec pe insula aia cu Copenhaga. Fac un mental note sa pun GoProu pe casca. Merg ce merg pana gasesc o parcare, cobor, dau jos ochelarii, ii bag in ghiozdan si plec satisfacut. Nu merg prea mult si imi dau seama ca mental noteu de mai nainte a fost dejaba. Desi pare incredibil nu am pus GoProu pe casca. Si cum ma indreptam eu asa spre podu minune, care se vedea foarte misto asha cum veneai pe autostada din lateralul lui, ma uitam dupa un refugiu sau ceva orecum facil unde sa po sa montez camera, nu vro deviere aiurea. Parca era ceva chiar inainte da nu am vrut sa ma risc ca am vazut-o chiar tarziu ca eram cu ochii dupa pod. Considerati ca nu am gasit si egoistu de mine acu se gandea cum sa va zic treaba asta. Va povestesc frumos. Podu asta e lung, are vro 10km. E pe bani si te avertizeaza la urcare. Intai e drept, adica e oarecum aproape de apa si paralel cu suprafata apei. In dreapta cum te urici pe el e un mic golf/port dragutz, apoi dupa ce mergi ceva e o insula mica pe care e un far si niste oi care cred ca sunt asa de decor sa para si ei mai jmekeri. De pe insulitza asta incepe si podu ala suspendat. Asta te urca frate de te plictisesti, adica velierele alea misto pe care nu le-am filmat, se vedeau chiar mici asha, si picioarele podului care erau in forma de A erau asa inalte si monumentale, da e mai greu sa va imaginati ca nu am filmat nimic. Oricum am continuat sa merg inca o suta si ceva de km pana la celelalt pod, da intre timp am oprit intr-o parcare am schimbat cardu si bateria la Hero si l-am pus pe casca. Asa ca o sa vedeti in urma editarii ce frumos scria pe sosea SVERIGE/ SWEDEN, sau Last exit in Denmark si alte deastea. Al doilea pod, care leaga Danemarca de Suedia, incepe cu un tunel, unde stiti deja cum este. Senzatia stupida pe care am avut-o este ca tunelu asta a tot coborat. Oricum nu se pune ce senzatii am eu odata ce imi era cam foame. Dupa tunel e podu, asemanator cu celalalt doar ca parea mai mare. Si tot asa de urcat la mama naibii. Dupa ce cobori iar platesti taxa. De data asta m-am dus la plata manuala ca am vazut o poza cu motoreta acolo, la primu pod m-am dus la plata cu cardu si nu stiu daca am iesit mai ieftin sau mai scump. Oricum primu pod a fost 120 dkk, al doilea 180.
     Suedia m-a intampinat cu un cartier de blocuri mici si triste si apoi cu o zona cu supermarketuri din care trona sigla aia galbena pe albastru. Vremea era excelenta, temperatura scazuse simtitor adica erau 20 de grade, din Germania plecasem de la 30. Initial am crezut ca e la fel de agrara si trista ca Danemarca dar nu e asa. Astia au ferme mici sau asa le place lor sa isi construiasca casute in mijlocul lanului. Oricum aratau dragut. Am ocolit Malmo, si am luat-o fara ajutoru lu Garmin spre Goteborg. Pe drum un motociclist cu pasarica pasagera calare pe o yamaha FZ, s-a tinut dupa mine cam 20 si ceva de km, mergeam asa frumos cum zice la carte ca tre sa mearga motociclistii. La un moment dat a venit langa mine, ne-am salutat si ne-am dus fiecare in treaba lui. Dupa niste altz kilometri, am fost depasit de niste motopolitisti. Apoi am vazut necazu: pe sensu celalalt se rasturnase un tir, probabil facuse spaima sau icter mecanic. Am uitat sa mentionez dar am mai trecut pe langa ceva similar si in drumul dintre Budapesta si Gyor. Coada mare pe partea ailalta, nasol. Dar eu persoana sensibila, ma gandeam cum sa imi potolesc foamea. McDonalds te ashteapta mereu. Am cautat un loc de popas cu peco si cu mec ca voiam sa rezolv doua animale deodata. Am gasit iar o benzinarie de aia cu card, da nu mi-a dat bon, nu stiu cat am bagat, da sa fi fost vro 14 litri. Apoi am bagat un Meniu BigTasty. It was sooo gud. Am pus polaru pe mine ca imi era frig la modu serios si am zis sa continui drumu spre Goteborg.
    Temperatura scadea, soarele cobora, asa ca zic eu sa caut un loc sa fac nani. Primu panou pe care am vazut camping, hotel m-a trimis intr-o parcare de tiruri. Am continuat mai departe de autostrada si am asjuns intr-un orasel. Aici a intervenit Garmin. L-am pus sa imi zica campinguri. M-a dus initial pe niste stradutze intortochiate unde bineinteles nu era nimic. Am zis bine daca astea nu stii zi hoteluri, si ii dau sa ma duc la cel mai apropiat. Ma duce in centru oraselului, in gara. Nu prea ma incanta ideea, dau next. Urmatorul l-am luat sa fie la vre-o doi km sa fie ceva departe de lume multa. Am ajuns la un hotel pe malu marii, mare hotelul ,cu vro trei corpuri de 3 etaje. Se vedea mare frumos si unfar asa pe mal era semet in spatele hotelului, pavaj de granit pana pe malu apei, ce sa mai loc de fitze. Totusi ma duc sa imi satisfac curiozitatea. Cu doar 120 de euro puteam sa ma bucur de o camera in locu ala superb. I-am zis lu blonda batrana si oparita de la receptie (oparita de soare ca altfel era o dragutza si o amabila) ca e mult peste puterile mele si daca ma poate ajuta cu un camping in zona. A fost simplu am iesit de la hotel am facut prima strada la dreapta si la 300 de m era poarta campingului. Ma uit la program si sar de pe motor direct la receptie, mai erau 10 minute si se inchidea. Un nene dragutz imi arata pe harta unde e zona (minuscula) de corturi si imi spune ca am net, 5 dusuri a cate doo minute si locu de cort pentru numai 27 de euro, da e o problema ca nu poate accepta decat plata cu cardul. Bucuria mea, bag cardu, rade banu, imi programeaza o cartela de aia cu rfid care trebuia sa imi deschida poarta la camping, usa la buda, apa la dus si alte cele. Iau cartela dau sa intru, fix poola. Ma dau iar jos ma duc la asta care terminase programu si voia sa se fofileze si ii prezint situatia. Omul dragutz, se scuza, ma lasa sa intru, si imi schimba cartela. Campingu e enorm si plin aproape tot de rulote, astia din jur latra nemteste. Tantarii bazaie si a trebuit sa ma misc foarte natural cu intinsu cortului. Kinderimea asculta muzica tare (dar decenta muzica) si urlau din toti bojocii, la ora 23 (locala) cand a apus de altfel si soarele au tacut. Intre timp a batut de 3 ori clopotu, acum cand scriu asta bate a 4 oara, trece trenu si e o bariera ceva prin zona. Sper sa adorm usor, ca am obosit tare scriind treaba asta. Noapte buna, sper sa pot sa scriu si maine.

ZIUA 5 - 19 iunie

    A inceput la ora 4, ca s-a facut lumina si eu sunt fotosensibil. Am vazut ca e 4 si cum soarele apusese la 11 am tras concluzia ca la astia e oarecum un fel de intuneric doar 5 ore cu indulgenta. Se auzeau ceva picaturi de apa pe cort. Las ca trece, o sa fie soare zic io mai incolo. Pe la 8, cred, am decis ca e timpul sa actionez. M-am trezit, m-am apucat sa strang lucrurile, m-am uitat la vreme si zicea ca o sa ploua. Am inceput sa strang sacul de dormit (my nemesis) apoi salteaua, si usor sa pun lucrurile inapoi pe motor. Am facut un ceai l-am baut in speranta ca va accelera procesele metabolice sa pot sa scot toxinele din mine. A functionat. Frumos la buda la astia, au muzica, si oarecum te stradui sa scapi basinile asa pe ritm. Am iesit mai fericit si mai usor, dar mi-a trecut feelingu asta imediat cum am vazut cat de tare ploua afara. Am stat asa un pic mi-am luat inima in dinti, mai ales cand am vazut doua copilitze de astea blonde, care daca le adunam varsta ieseau mai tinere ca mine, ca trec asa zambind la mine prin ploaie fara sa para deranjate. Arat inca tanar si inca mai am succes la minore. Acum sunt in cort, ploaia parca se duce, o sa ma duc sa fac un dus, las cortul sa se zvante si plec spre Otta, Norvegia.

E 12 noaptea la voi, la mine e 11 da e o lumina afara ca in miezu zilei. Cat de ciudat poate sa fie. Sunt in Norvegia, la Otta mai precis
Poate ar trebui sa schimb titlu, sa sterg acel maybe (le: initial era Spre Norvegia, maybe). Om mai vide.
Dar sa revenim unde am ramas. Ploaia a incetat o vreme, am prins curaj m-am dus la dush si cand am iesit iar ploua. Am asteptat sa se opreasca am strans tot si am plecat din camping. Mi-am luat de data asta pantalonii impermeabili cu mesada.
La iesirea spre autostrada am vazut un Burger King. Cum incepuse iar sa ploua, m-am bagat inauntru si mi-am luat um meniu cu wooper ca sa prind curaj. Doamne ce bun a fost.
Cum ies afara, ploua cam tare. Aud asa parca si un tunet. Da nu tuna, era un Grippen (avion de vanatoare suedez) care trecea pe sub nori (adica destul de jos) pe deasupra autostrazaii. Io nervos, bag antaia si dupa el. Mai aveam 65 de km pana la Goteborg si ploua, si curgea, si tirurile dadeau cu un spray fin spre mine cand treceam pe langa ele. Dupa Goteborg s-a oprit ploaia. Autostrada a inceput sa serpuiasca, sa urce si sa coboare, sa treaca printre paduri, pe langa lacuri, peste vai si ape pe viaducte, prin pasaje si tuneluri. Pana aproape de Oslo pot sa zic ca e o autostrada pe care trebuie mers de placere deoarece nu te plictisesti si peisajul este foarte frumos. Cand a venit granita cu Norvegia am trecut un pod cocotat sus peste o apa, si de pe el se vedeau alte doua poduri paralele, dragutza imagine. La granitza se selecteaza benzile daca ai ce sa declari sau nu la vama. Io m-am dus pe la nimic de declarat. M-au vazut aia de la vama mi-au facut asa un semn si eu am luat-o asa un pic dreapta, la care altu imi zice sa tre mai repede inainte. Nu m-au intrebat nici de pasaport nici de nimic. Whatever. Merg inainte pe autostrada si trag io concluzia ca Norvegia e la fel ca Suedia doar ca e mai in munti. Casele la fel, campurile la fel, poate o mica diferenta ca apareau mai multe palcuri de padure, mai peste tot chiar si in mijlocul ogoarelor era asa cate un manunchi de copaci.
Desi tarile astea doua sunt gigantice si au populatie subtire rau, au avut grija sa se intanda mai peste tot pe unde au putut cultiva cate ceva. Adica sunt localitati dar in general cum mergi asa cam pe fiecare camp exista cate o casa/ferma. Poate de aia par astia asa ciudati, ca lor le place sa stea singuri in mijlocu campului nu sa aiba vecini care sa ii omoare capra, sa ii arunce pisica moarta si sa il barfeasca pe la colturi. Noi cu cultura noastra ei cu a lor.
La Oslo am prins un trafic de ala monstru, drept urmare am abordat metoda romaneasca de mers printre coloane si dupa vro 5 km am vazut care era problema, se stricase un Saab de ala vechi si era pus dea curmezisu intre doua benzi din cele patru chiar inainte de o intersectie de aia de autostrada. Trec repede ca in fatza era liber si dau bice la bidiviu. Mai aveam o gramada de mers pana la Lillehammer si inca o gramada mai mica pana la Otta. Dupa Oslo soarele a dat asa un semn ca mai exista si ploaia parea ca s-a oprit. Teapa, venea de fapt dupa mine. Am mai mers pe niste autostrada de aia frumoasa, pana s-a terminat in dreptu unui lac. Si cum incepem noi sa merem pe deneu lor apar si restrictii de alea 70, 50, giratoriu. Peste tot plin de utilaje, da de alea mari si grele, camioane de cariera si alte chestii deastea. Pe stanga sau pe dreapta, astia spargeau muntele sa faca autostrada in continuare. Chiar sapau prin munte, adica prin stanca. Ce sa zic vre-o 20 de kilometri era un santier care forfotea, mutau astia muntele de unde era el, pe malu lacului sau pe fundu lui, ca mie asa mi se parea ca ce au spart din munte arunca in balta. Oricum impresionant, mai facusera vreo doua tuneluri, un viaduct, banuiesc ca pana vine iarna e gata treaba. Dupa bucata asta iar am intrat pe autostrada. Deci asta bagau aia de zor, voiau sa uneasca cele doua bucati. Dar s-a terminat si asta si am sarit iar pe deneu, si am tot mers pe malu la balta, ba la rauri, am traversat ape pe poduri de alea lungi si toate astea intre niste munti frumosi impaduriti. Pe creste unii mai aveau inca zapada. Am pus si hero sa filmeze da nu are nici o treaba cu realitatea.
La un moment dat calu a vrut gaz, eu nu mai mancasem de la pranz sau dimineatza si am tras la o benzinarie de aia automata care avea si Butikk. Am bagat gaz vro 200 sau 230 de koroane 14 litri, nu mai tin bine minte. Apoi am intrat nauntru si am luat niste cookies m-am uitat dupa niste ulei de lant si am luat un pepsi. La casa tanti aia tocmai servise pe unu cu niste carnatz facut la gratar. Bine ca astia (ca si suedejii) stiu engleza si te potz inteege cu ei. Comand si io niste carnat de ala infipt in paine, pepsiu nu il mai platesc ca era la oferta. Ies afara mananc carnatu, bun de altfel, care era bagat intr-un baton cu gust dulce. Bag pepsi cu cookies la lada din spate si dau inainte. Mai merg ceva kilometri, mai apar ceva lucrari pe drum apoi Garmin zice sa fac dreapta sa ajung la camping. Fac cum zice el ca arata ok pe harta, era un drum paralel cu asta E6 parca, pe partea cealalta a raului. E pentru prima data Garmin a facut si el ceva bine. Desi incepuse sa ploua cam tare drumu asta era de o frumusete aparte. Era asa cum mi-a zis Crizze ca is drumurile din Norvegia. Adica nu au marginile paralele, ci ca pisatu boului, si distanta intre partea stanga si dreapata a drumului variaza intre un lat de masina si abea trec doua masini una pe langa alta. E croit frumos prin padure, e plin de curbe si de dealuri, numai bine sa nu vezi nimic. Am oprit unde am gasit o bucata mai dreapta si am facut poze. Am mers destul de incet, adica maxim 70 pe drumu asta, ca pe langa ca era ud, avea gropi si nisip pe margini si pe mijloc. A fost oricum intens si mi-a placut maxim, problema e ca voiam sa ajung la camping cat mai repede. Am ajuns in cele din urma, si in camping se cobora cam abrupt pe un drum de pamant si pietris care siroia cu apa, in fatza se termina pe iarba. O tanti imi face semn si imi zice sa ma duc in fatza. Dau de niste asfalt si beton, priponesc calu ca e prost si cade daca il las singur si ma duc sa vad cum fac sa dorm aici. O gasesc pe tanti aia care m-a indrumat intr-o casuta la intrare care avea asa un geam ca de ghiseu. Ma intreaba de unde sunt, ii zic, imi zice ca nu prea a vazut oameni de la noi din tara in Norvegia (mai bine). Eu ii zic ca suntem departe de aia si chiar suntem foarte departe, nu avem nici o treaba cu ce se intampla la astia prin tarile astea. Imi zice ca mai are niste casute libere da ca nu au dus inauntru si ca ma costa 150 de coroane. Dusu si buda la comun. Dupa mintea mea asta poate sa insemne maxim 25 de euro. Am luat casuta si e mare. Are loc de 5 persoane si spatiu inauntru cam 25 de metri patrati. Are plita electrica, frigider, tacamuri, dulap, perne si paturi. Dar cel mai important curent electric. Internet se pare ca nu este da acu nu e o problema. M-am dus la raul care curge langa camping (lat cam de vro 30 de metri) am luat o piatra mai plata si am pus-o in iarba. Initial cand am adus motoru langa casuta si am pus cricu in iarba a dat sa se culce. Asta e cea mai mare teama a mea in excursia asta, ca o sa vrea calu sa doarma. Am rezolvat elegant cu piatra si m-am bagat nauntru. Am pus la uscat diversele trebi m-am facut comod, am pus toate celea la incarcat si am desfacut cookiesurile si pepsiu. Pepsiu desi e la 0,5 are sticla reciclabila ca e groasa si tare asa, dar ce m-a dat pe spate tare de tot a fost gustul. Are gustul de Pepsi pe care il beam in copilarie pe vremea lu Ceashca. Poate reusesc si aduc sa gustati si voi profanilor.
Vremea cica o sa se indrepte maine, asa a zis tanti de la camping, mai ales ca a zis ca si azi toata ziua, cam pana pe la 6 a fost soare si fumos. E acuma nu mai tre sa strang cortu ud asa ca fie cum o fi. Gata cu scrisu ca e 12 noaptea aici si in sfarsit pare sa se fi lasat intunericul. Noapte buna si vedem ce o sa mai fac maine.

ZIUA 6 - 20 iunie


     Sunt undeva in Norvegia, nici eu nu stiu precis unde da sunt la o pensiune (le : Kleivenes Camping) de 4* cale a costat totz banii. Asta e era 10 jumate si era cam timpu sa trag pe dreapta. Din cate puteti observa am net, am apa in camera, e rece si e la chiuveta din partea cu bucataria a casutei in care stau. Am tv, frigider aragaz si cam tot ce imi trebe, inafara de dush, va zic eu imediat cum e si cu asta, si nici cacatoare (wc).
     Dimineata m-am trezit, am facut ceai am mancat biscuitii aia cu ciocolata de mai ramasesera de aseara si m-am dus sa ma eliberez si apoi sa fac dush. La dush un aparat ca masina de marcat din taxiuri tinea apa calda sa curga. Dracia asta mergea numai cu fise de 10 si de 5 nok. Bun, ma duc la “receptie” unde o doamna destul de trecuta de 80, imi spune ca nu poate sa imi schimbe monedele de 1 euro cu de alea de ale lor si ca nu are ce sa faca. Asta e, ma intorc la dush sa imi cryogenez zonele cele mai sensibile dar care trebuiau spalate. Noroc ca afara azi e foarte cald si bine. Imi trag pe mine pantalonii aia mai subtiri de vara si urc pe cal si plec. Aveam vro 120 de km pana la Andalsnes. Opresc pe drum la bancomat si scot 1000 de nok, sa nu mai fac dush cu apa rece. Drumul incepe sa serpuiasca, muntii incep sa se adune, raul era din ce in ce mai involburat, de pe versanti incep sa curga suvoaie si cascade. Coboram lin pe un drum serpuit, muntii se inaltau din ce in ce mai tare in jur. Cascade din ce in ce mai inalte. Radeam ca prostu in casca. Frumos loc. Nu stiu cum au trecut kilometrii, dar am ajuns la capat. Am pus benzina, 8 litri, am mancat un carnat invelit in bacon cu un oarece iz de capsuni. Am mai luat doua pepsiuri de alea bune si m-am intors spre drumul Trollstigen. Asta e drum judetean de ala de al lor. Adica forma neregulata fara dungi pe mijloc doar intrerupte pe margini. Merg printre niste munti si la un moment dat in fata incepe drumul sa urce si se vad doua cascade. Una mai mare pe dreapta, care trece pe sub un pod si una mai mica pe stanga. Urc cele 5 sau 6 serpentine si ajung sus. Pe serpentine, lume gramada de nu aveai unde sa opresti, iar sus nebunie maxima. Am desclecat in parcarea tixita de autocare, masini, motociclete si oameni. A si biciclete cu coburi. Da sunt biciclisti nebuni care se dau cu bicicletele tixite de bagaje pe muntii astia plini de serpentine si urcusuri. 

     Ma uit la hero si asta ramasese blocat la secunda 3. Imi vine sa dau cu casca de pamant. Tuz tehnologia matii. Iau aparatu foto, macar sa fac niste poze si ma duc si ma lupt cu toti chinezii, japonejii, frantzujii si nemtii de acolo sa fac si io domle niste poze de pe pasarelele alea de belvedere. Astia chiar le-au suspendat frumos, si in partea de jos au pus geam sa para asa ca stai sa caz. Am facut poze, ba chiar un fel de panorame si am zbughit-o inapoi. Am verificat goprou, m-am inregistrat un pic, si mergea, mortzii masii.
     Plec in tromba, dau birja si shpan pe serpentinele alea sa scap dreq odata de chicken lineurile alea si ajung la Valldal. Continui spre imbarcarea pe feribot. Asta venea imediat, erau doua care traversau fiordu cred ca la interval de 20 de minute. Ashteptarea se face un pic in panta si eu am tras motoru jos pe teren drept. Vine barca, erau vro trei ashezati le lina 1, vine ala de le ia banii, urca si ma duc sa platesc. Asta se uita asa urat la mine si ma intreaba de ce nu am stat si eu la coada. Ii explic ca imi este destul de greu sa stau cu motocicleta la vale oprit, chiar daca e in viteza. El bolboroseste ceva si imi da belet si urc. Daca se scufunda feribotu, pe asta il legam de motocicleta sa se duca la fund cu ea, mortii lui de aerobic. Unii oameni sunt atat de prosti si se supun cu strictete regulilor ca altfel ar muri si ei si neamu lor de redusi mintali, si sunt foarte rautaciosi cu cei care pur si simplu nu au nevoie de ochelari de cal ca nu fac spaima la orice.
      De langa Nordal am luat-o spre Geiranger. Drumu asta mi s-a parut mai misto si mai spectaculos decat Trollstigen, da na marketingu asta e si el bun la ceva. Adica serpentine mai multe, si vederea de sus cu fiordu si cu vapoarele e de muult mai tare decat cascadele de la Trollstigen. M-am pus la coada la feribot, dupa ce mi-a explicat un nene (dragutz si amabil de data asta) de pe barca care tocmai statea sa se umple sa duca oamenii la Valldal, cum o sa se schimbe tabla cu Valldal si o sa se puna una cu Hellesylt. Aveam de asteptat cam o ora. O lalai eu un pic prin zona mai fac niste poze. Vine barca, urc motoru, urc sus si montez herou sa filmeze in spate, imi iau un sendvish scump cu miros de cashcaval si sunca si o cola. Mananc si beau ca un belfer (cam 10 euro a facut) si apoi ma apuc sa fac poze, si tot fac, ca e tare frumos fiordu asta. O sa vedeti si voi. Cobor si ii zic lu Garmin sa ma duca la tunelu ala lung (Laerdaltunnel). Garmin se screme si face un drum.
     Incep increzator sa fac kilometru dupa kilometru, pe drumuri serpuitoare, tuneluri cu miros de beci si la un moment dat zic eu ca a venit momentu. De dimineatza tzineam asha o pisharica si asa de frig la picioare am simtit de cateva ori ca am zis ca e timpu sa deshert vezica si sa schimb pantalonii. Opresc pe un drum de asta comunal la o parcare cu pietrish, pustie. Ma duc la buda si surpriza, lumina nauntru, mirosea frumos, totu era din inox, curat, aveau si hartie igienica si sapun de maini si apa calda. Futa dracu pe Lili, mnezou masii de romanie. Pai cum asha domnle, afara erau oi la pascut, eram pe un drum in the middle of nowhere si aveau buda mai civilizata ca in capitala mea europeana? Plec nervos dar mai relaxat si datorita confortului termic sporit si a presiunii scazute din interior. Ajung la o intersectie si dupa ce fac dreapta printr-un orasel vad printre case un lac. Si casele se termina, lacul se largeste, muntii se inalta, drumul serpuieste pe malul lacului si din cand in cand mai trec printr-un tunel, apoi trec pe un pod de la capatul lacului si o iau pe celalalt mal. Soarele era la ora de regim, adica dadea cu vro 4500K, de la asha un unghi incat sa dea cu haze in umbra muntilor. Iar aveam un zambet de ala cat capu. Trec printr-un tunel mai lung si ies pe malul unui fiord zic eu de data asta ca era prea mare apa. Mai merg si pe malu astuia cand vad in fatza asha un feribot de asta cum pleaca de la un terminal, eu fiind cam la juma de km de el. Ma uit de curiozitate la Garmin si el zicea ca asha ar fi frumos sa trecem cu bacu. Opresc, il configurez pe Garmin si ii zic sa mergem numai pe drumuri. Din 200 de km s-au facut 400. Nici o problema de asta sunt aici sa ma dau cu motoru. Cotesc pe un drum pe care incapea doar o masina, dupa vro trei sute de metri se largeste, e ok zic eu. Merg de ceva vreme, nu prea am intalnit nici o masina. Drumul urca, pe malul fiordului, apoi mai coboara, trece prin tuneluri, prin palcuri de paduri. Vreau sa mai fac poze, reusesc de cateva ori, iar de alte cateva imi dau seama ca o sa ma pun in situatii de ale in care o sa dau cu motoru pe jos. Cu greu evit de vre-o doua ori treaba asta. Trec pe drumuri din ce in ce mai stramte si, the ultimate, trec prin tuneluri cu loc doar de o masina. Ca norocu chiar ma intalnesc cu unu in tunel si trecem taras unu pe langa celalalt. La primu loc drept nu mai rezist si fac herou (care era configurat pentru trepied ca filmase in Geiranger). Mai merg nici 500 de metri si iar ies in drum de ala larg. Oricum am avut ceva emotii pe drumurile alea. Daca alunecam la vre-un viraj la stanga, imi cadea motoru pe fundu fiordului de la 600 de metri inaltime. Imi pare rau ca nu am cuvinte si talent sa redau ce am vazut. Nici tehnic nu am fost in stare sa capturez ce minunat a putut sa fie ziua de astazi. Oricum, e clar ca in Norvegia e raiul motociclistilor.
     Era tarziu, eu deja incepusem sa caut loc de retragere, Garmin vad ca iar imi zice sa ma duc aiurea, ca am intrat pe drumu 15, care duce la Otta din Stryn. Nu stiu cum am ajuns aici dar a fost atre imbarligos, o sa descarc oricum traseul din gps. Am gasit campingu asta, e destul de aproape de drum , se mai aud tirurile, da asta e, macar e scump 450 de nok, ala de aseara a fost doar 150. Nu mai puteam orcum iar aici am si internet. O sa verific cum stau cu banii sa vad cat mai ard gazu pe minunatele drumuri norvegiene. Nu aveti nici cea mai vaga idee ce frumos e sa te dai cu motoreta pe drumuri inconjurate de peisaje asa de frumoase, sa simti mirosul de padure de brad amestecat cu mirosul oceanului din fiord sau cateodata cu mirosul de fan proaspat cosit. Astia clar cultiva fan, am vazut eu. Noapte buna, nu stiu cate am uitat sa va zic, dar nu conteaza, ca oricum ar fi, e mult prea putin. Btw, la voi e 1 juma, aici e 12 juma da e inca lumina afara, how cool is that? Am schimbat si titlu ...

ZIUA 7 - 21 iunie

     M-am trezit si m-am ridicat. Era cam 9. Ma uit afara, norii calare pe munti. Imi fac mancare, crap si e bun expedition foodu asta, ma duc ma spal, mapuc sa strang si incepe se ploua. Traseul de azi trebuie sa ma scoata undeva langa Voss. Si ploua, peisajul frumos si curbele nenumarate ma fac sa ignor. Merg cam repede si GS sta pe sosea de parca ar fi uscat. Imi place. Trec prin tuneluri, multe tuneluri in care e frig (in unu a scazut pana la 6 grade temperatura), merg pe ceva serpentine si ajung sus pe un platou la cam 1000 de metri. Ploua de rupe da ma fura peisajul. Drumul e drept, e un fel de lac/rau pe langa mine in dreapta. Bag mare ca se poate, la un moment dat sar de 120 si zic sa o las mai ushor. Am facut ceva filmari da is sigur ca o sa iasa nashpa, ca am vazut ca cu cat e mai misto privelistea si traseul cu atat ai sanse sa nu iasa bine poza/filmarea.
Cum e logic de altfel, apare un semn de popas cu reclama la hamburger de elan (sau helan :D). E un popas draugutz, cu o parcare cu rond mare pe malul lacului. Cum eram destul de ud, opresc. E o casuta cu o terasa cu doua mese. Comand din usa si mapuc sa ma dezmatz. Costa 20 de euro meniu. Intru si incep sa socializez cu pustiu care se pare ca se ocupa de cosmelia asta. Are 16 ani, si lui ii plac motoarele si are o aprilia de 125. Merge cu ea numai insotit de taxu, care are un Harli. Mai vorbim una alta, cumpar un abtipild si mananc hamburgeru, cam mic, cu gust bun dar nu special. Asta e, am facut-o si pe asta. Inainte sa plec pun si mesada la geaca ca parca doar cu polaru nu fac fatza la temperatura prietenoasa amestecata cu zeama de nor. Mai trec de un grup mare de cretini pe doua roti, e al treilea grup, parca. Aazi pe ploaie am vazut cei mai multi motociclisti.
Mai merg un pic si alimentez, sau cum a zis Claudiu dau niste dinozaur mort la GS. 11 litri si ceva. Dupa inca un pic ajung la Zom parca. De aici fac dreapta si drumu incepe sa urce pe langa un rau. Iar se aduna muntii, si tot urc. Ajung pe la 1200 de metri, pe un fel de platou unde sunt cabanutze, lacuri si cativa nebuni care pescuiesc cred. Mai ma intortochesc pe niste curbe cu frica in san ca e frig si aderenta mica si drumu are marginea in prapastie sau in lacurile alea cu apa bocna. Cobor un pic si apoi iar serpentine de numa numa, da in sus. E belita cu strigaturi. Apar petice de zapada si motoreta zice ca is doar 8 grade. Norii in care sunt ma ling cu apa marunta. Zapada e din ce in ce mai abundenta. Trec de 1400 de metri altitudine si drumul parca se indreapta. Zapada are in ea puncte roz si albastre, turcuaz si verzui. Asta unde nu e jegoasa si gri. Mai trec niste motociclisti si apoi altii si altii. Ajung langa o cabana unde e tare aglomerat. De aia nu pleaca iarna de la astia, o gramada de dementi sunt cu schiuri si au venit sa se dea. Continui sa merg in speranta ca o sa gasesc un loc mai larg unde sa pot opri si sa fac o poza ceva. Tin sa va informez ca drumul e "de ala". Adica variaza intre o banda si doua, dar media fiind sub 1,5. Gasesc o parcare goala. Dau herou jos de pe cap, am filmat degeaba, lentila era aburita complet. Il desfac stand in genunchi sa il apar de balele norului, il sterg, schimb bateria si cardul apoi scot repede dslru sa trag niste poze la motoreta intre zapezi. Sper ca macar astea sa fi iesit ca nu am apucat sa fac prea multe ca au inceput sa vina si sa se opreasca diversi. Incep coborarea, parca nu mai imi ajung franele, e plin de plictisiti de aia cu rulote. Alti motociclisti urca, va dorim succesuri. Abea daca gasesc spatiu sa depasesc si drumu e stramt al dreq. Am ajuns aproape jos, s-a mai incalzit. Peisajul e altu, cascadele curg, e verde nu alb imprejur si asta am reusit sa schimb in mai putin de 15 minute. Un sat si niste munti se oglindesc intr-un lac linistit. Hero filmeaza, o las mai incet si caut loc sa opresc sa fac poza. Ma opresc ma grabesc sa scot tot si incepe sa ploua, apa din lac numai oglinda nu e. Spurc un pic ca m-am oprit dejaba. Pun manusile napoi in maini. Fiind frig al dreq iar eu avand manusi de vara noroc ca am manere incalzite si paravane la handguarduri. Cat e motoreta oprita, pun manusile pe alternator si pe alte parti incinse de la motor.
Dar sa mergem mai departe. Intru intr-un tunel, dar pe asta il mentionez ca e mai lung adica are 6,6 km. Pana acu numai de alea sub 4 am mers. Cum ies din el mai merg un pic si apare panou cu ce tre sa faci pe feribot si intru intr-un tunel de 3km. Nici nu se termina bine tunelu si se imparte in doua iar cand ies la lumina ies direct la coada la ponton. Excelent. In nici 5 minute apare vaporu. In fata mea un nene cu o decapotabila veche de colectie statea cu umbrela deschisa. Nu era primu pe care l-am vazut azi cu masina de genu asta, am mai vazut niste astonuri, morgan si alte exoticisme de astea retro. Excentricii adevarati sa plimba cu masinile lor scumpe sau chiar unice, decapotati pe ploaie pe stadutele dintre fiordurile norvegiene. Trecem peste si cu subiectu si cu feribotu, si cum cobor iar tunel de 9 km. Ajung la o intersectie si o iau stanga spre Laerdal. Oarecum lipsit de importanta la un giratoriu fac dreapta si in nici trei sute de metri incepe tunelu ala lung de 26 de kilometri. La cat tunel am bagat azi ma mir ca nu mi-a crescut pantograf pe casca sa ma fac metrou. Lung tunelu si din 6 in 6 kilometri e un spatiu asa luminat frumos tare de tot, unde poti sa opresti sa iti dai palme sa nu te plictisesti. Eu am mers fara oprire. Dupa asta a mai venit un tunel de 3, 8, 10km sau cacat, tunel ca a devenit la fel de neinteresant ca si cascadele de pe versantii fiordurilor. Da dupa asta m-a pleznit o ploaie in fatza intr-o portiune scurta (de vro 30-40m) si am intrat in alt tunel mai lung. Cam cu un km inainte de iesire nu se prevestea a fi bine. Era apa pe jos in tunel de ziceai ca iesirea e la 10 metri mai incolo. Ies oricum ca nu aveam ce sa fac si ma gandesc sa call it a day si sa caut loc de dormit. Cum ies vad pe dreapta in fiord ditamai vasu de croaziera. Ptiu drace. Nici o problema intr-o juma de km trec printr-un alt tunel (azi sigur am facut peste 50 de kilometri prin tuneluri) si ies pe partea cealalta a fiordului sa vaz vaporu si de la babord. Si iarasi tunel, da pui, ca si ala dinaintea lui. Cum ies vad semn de camping, eram cam ciuciulete. Ma invart pe niste stradutze si ajung la o intrare de camping unde scria Jungen Motelen sau ceva de genu. Agitatie mare aici. Inchirieri de biciclete, caiace, lume multa. Ma uit la harta si era mare rau campingu. In cele din urma se elibereaza cineva si pun si io o intrebare de o casutza de o camera de ceva. Omu imi zice ca un pat intr-un dormitor la comun cu alti 7 ma costa 450 de nok, iar daca vreau o casuta ma costa 1200. Ii multumesc si plec repede deacolo spre Bergen/Voss. Ma si cat de tare ploua nu pot sa va explic. Mi se facuse si foame si facem eu calcule ca daca nu opresc undeva nu apuc sa usuc nimic pana dimineata.
     Cam la 20-30 de km de Voss sunt cazat acum, la Midttun Camping. L-am gasit pe marginea drumului si receptia era intr-un supermarket. 400 de nok si am casuta mea. Asta e chiar ferchesa. Are baie proprie cu apa calda cat doresc. Am si living si dormitor. Mai cumpar niste prajiturele de alea cu ciocolata si doua pepsiuri si ma duc la casa mea care e cam aproape de drum da macar a fo eftina.
     Afara ploua de rupe. Pun geaca si manusile si toate cele la scurs pe veranda. Intru in dush sa spal pantalonii si cizmele de nisip/sare sau ce ce rahat dau astia pe sosea. Intru cu ele pe mine sa nu credeti altceva. Grozave cizme (TCX Infinity) si pantaloni. Dau cu dusu pe mine pana peste genunchi si nu ma ud apsolut de loc. Iar cizmele sunt de nota 10. Ma dezbrac si le pun si pe astea pe vernada. Pornesc resourile din camere. Astea sunt ca niste calorifere de ale noastre de pe perete doar ca is pe curent electric. Hainele s-au scurs in mare acum problema e sa le usuc. Am improvizat din top box un suport pentru manusi deasupra unuia din calorifere. Doamne cum poa sa puta manusile astea, nu aveti nici ce mai vaga imaginatie. In fine, dau jos tabloul de deasupra celuilalt resou si agat pantalonii pe perete deasupra lui. Apoi am facut schimb cu geaca ca astia s-au uscat repede.
O masina de aia de aspirat strazi trece cu galagie maxima pe marginea drumului. Norvegieni scrantiti, la miezu noptii sa cureti soseaua. Mai fac curat pe carduri, mai mut pe harduri si ma culc. Maxim confort. Nu stiu ce am zis sau ce nu, nici macar daca ordinea a fost precisa, insa ma uit afara si vad cum un nor ia in gura muntele din fata campingului. Si iar ploua. Noapte buna.

ZIUA 8 - 22 iunie


     Rutina de dimineata. Plecat, drumuri senzationale, cascade, tunele, tunele, cascade, serpentine, dau birja pe drumuri inguste, vaporas, privelisti minunate, fiorduri, munti si iarasi cascaji. Astia, daca nu am mai zis, nu prea au protectii pe marginea drumului si peste tot pe drumurile secundare e numai linie intrerupta. Daca am aduce soferii romani aici, in doua saptamani jumate ar muri cazand in prapastie, inca un sfert in coliziuni frontale in depasire si ultimu sfert in altercatii rezolvate cu sabii si impushcaturi datorita drumurilor cu o singura banda la doua sensuri de mers.
Pun 14 litri de benzina dupa 370 de km. Afara mai sunt nori, mai e si soare, ce tare. Cand merg simt ca ma bate un vant in ochi. Viziera de la casca nu se inchide bine. La primu feribot cand ridic viziera iese din prinderea din stanga. Sistemu de cacat facut de Arai, cu niste pini de aia de siguranta de plastic de se rupeau numai uitandu-te la ei. Mult prea mult plastic subtire, probabil ca scuza domnle sa iasa cu 3 grame mai usoara. Pun viziera la loc si sta daca nu o deschid. Nu stiu de ce dar am asa o boala pe casca asta din ce in ce mai tare. Abea astept sa imi iau alta, care la banii astia macar sa faca ceva, si sa aiba un sistem simplu la viziera nu gunoi. Sunt nervos. Ma calmez la un feribot pe care il astept o ora. Mananc un carnat de ala cu bacon pe el si fac plinu de pepsi. In timpu asta afara ploua incet si trist. Ajung la un debarcader unde ma asez la coada. Niste motociclisti localnici imi zic ca nu tre sa stau cu moto la coada, ca po sa ma duc in fatza. Dupa ce le povestesc experienta anterioara ei zic ca ala a fost un nenorocit dar tot nu ma conving sa ma mut in fatza. Maybe it’s a trap! Trec cu barca intre Neskvik si Hjelmeland (da ma uit pe google maps ca nu po sa tin minte numele astea) si ma tin de vorba niste coreeni batrani. Mai am un pic si ajung la Preikestolen. Ma uit dupa cazari, cam toate is in drum si par amarate si mici. Opresc la campingu cu 4 km inainte de locu de urcare. Astia nu au decat pentru corturi si masini cu rulote. Eu is cam ud imi trebe loc inchis sa usuc hainele. Ajung la locu cu pricina, haos mare, multe parcari si un hotel cu ceva anexe langa. E 7 ceasu asa zice pe biletu de la parcarea moto. Imi fac curaj si o iau in sus. Traseu cica are 8 km (4 dus cu 4 intors), adica 4 ore de mers cu totu. Sunt imbracat dupa cum urmeaza : cizme moto (talpa buna, tin glezna), pantaloni impermeabili cu mesada si protectii, tricou de lana, polar, geaca moto cu mesada, casca in mana si ghiozdan de 9 kile in spate. Inceps sa urc, si urc si urc, din cand in cand trec prin niste mlastini de astea alpine foarte frumoase. Intalnesc pe drum niste limacshi negri taciune. Am facut parca poza cu telefonu la unu. Apoi cobor un pic, apoi iar urc. Mi-e tare sete si bineinteles nu am apa la mine, iar toate izvoarele si rauletele din jur fac clabuci de cat tanin si alte cele au in ele. Si urc, pe o carare pe care idiotii astia au facut-o numai cu pietre mari asa sa fie tare sub picior, iar urcarea e facuta in trepte mari din lespezi de piatra. Ma simt ca la noi in munti, gasesc din cand in cand gunoi , ba chiar la un momentdat o punga mare cu coji de banane. Doua trei peturi din cand in cand. Ajung sus pe un platou. E un panou care zice ca is la jumatea drumului. Is transpirat tot si am zero energie. Dau inainte. Mai fac niste poze ca se vad fiordurile in departare, ba parca si oceanu. Iese parca ceva in poze. Si iar urc, mai cobor un pic, ma gandesc ca daca cobor acum o sa am de urcat si la intoarcere. Inca un pic si am ajuns. E misto privelistea. Fac poze. E un frig si un vant de te taie. Niste unia isi pusesera cortu ferit langa o stanca si gateau ceva mancare. Gasesc o lespede pe care picura niste apa, gust si pare buna. Beau un pic. Nu e nimeni la stanca. Ocolesc un pic si ies undeva deasupra platformei sa pun camera sa imi trag o poza de sus. Montez trepied, remote, etc. Last toate cele sus, mai dau ocol odata si cica imi fac poza. Vin unii mai multi asa. Ma duc sa recuperez camera si ghiozdanu. Nu a iesit nici o poza, nu pornisem recieveru la remote. Asta e, nu mai cobor odata, mai ales ca acu e si lume. O iau pe undeva prin dreapta si vad asa o crapatura mare intre munti. Puteai sa ajungi pe o cararuie exact unde incepea. Asta chiar arata intr-un fel, ba chiar mi s-a parut mai tare ca Priekestolenu. Adica puneai un picior pe o parte a crapaturii, unu pe cealalta si pana jos la apa (vro 6-700 de metri) nu era decat o vagauna care se largea. Chilling rau. Fac o poza doua da nu iese nimic asa cum trebe. Ma intorc ca e cam tarziu. Cum coboram eu asa, ajung la doua podete, de astea nu imi aduceam aminte. Bun am luat-o pe celalalt drum de ajuns la Priekestolen. Ma bucur nespus, si casc ochii sa o iau dreq inapoi pe unde trebe. Tot drumu de intors am fost oarecum zombie, in cap nu aveam decat cele doua sticle de pepsi din top box. Pe la zece si un pic ajung inapoi. Beu pepsi, ma relaxez un pic, si ma duc sa vad de cazaure in zona. Receptia inchisa, intuneric si pace. Urc pe motor. Cand sa ies o iau pe la iesirea de masini. Bariera pusa. Sa se ridice 100 NOK. Io platisem parcarea moto 30 NOK. Dau cu spatele la deal. Sunt un pic cam obosit si dau cu motoreta pe jos. Prima oara de cand sunt la plimbarea asta. E o performanta. Blastam si spurc sa ma racoresc. Ridic motoreta neasteptat de usor. O imping oarecum si o intorc. Ies pe une trebe si ii zic lu Garmin sa gaseasca hotel. Gaseste ceva si o iau intracolo. Pe drum, la o intersectie vad semn de hotel, ma-mbarlig pe ceva stradute si ajung la un hotel mic. Sunt in Jorpeland. Parchez, la receptie era cineva si imi zice ca au camere single la pretul de doar 900 de nok (110 euro). Zambesc, accept, scot cardu iau cheia si urc. Camera e foarte cocheta, totu e nou si voxit alb. Intind toate cele ude sa se usuce, dush ferbinte, pun la incarcat, descarcat, copiat. Doua aspirine, cookies, nani.

ZIUA 9 - 23 iunie

     Breakfast la hotel inclus in pretz. Nu trebe refuzat. Acum e frumos si insorit afara. Mare parte din lucruri s-au uscat. Azi tre sa ajung la Kjerag. Maine e posibil sa o iau inapoi spre Romania. Ma duce Garmin spre Songesand sa iau de acolo cica feribotu spre Lysebotn. Drumu exceptional, serpentine cu drum cu o banda asha cum imi place mie. La un moment dat, intr-o curba era sa ma colizionez cu unu, el urca tare iar eu coboram incet, pentru ca incepuse sa ploo. Ajung jos la docu de feribot, si era cam pustie situatia. Nu inteleg de ce au facut doc acolo in the middle of nowhere. Eram eu singur si tot felu de pasari de care nu mai vazusem pana acum. Mai vine cineva, cu o masina de teren, doua fetite, un caine o butelie si o soba cu gaz. Parcheaza masina, restu ea cu el. Ne conversam, el batranel trecut de 50 zic eu, ne facem oarecum intelesi. Vine feribotu, da din partea cealalta. Asta mere ca autobuzu, din statie in statie, Lysefjordu avand cam 45 de km. Ce e fain e cum se aude la megafonu de pe barca diversele anunturi, cu ecou asa pe fiord, inainte sa auzi motoarele.  Mai aveam o ora jumate pana venea feribotu meu. Ma duc sa fac poza la pasarile care erau cele mai tipatoare. Ploua iar, ma ascund. Cand incepe ploaia mai abitir, iese nenea afara ca cica vine barca. Ma intreaba daca l-am sunat ca de obicei nu opreste. II spun ca habar nu am cum se face. Il suna el, se latra in limba lor. Ploua tare si vine feribotu da asta e altfel. E catamaran, de ala cu cabina mare de pasageri si ceva loc de masini. Face asta manevrele necesare sa pot eu urca. Restu mai erau trei masini, trei biciclete, doua motociclete si un van care avea dupa el o remorca cu oi. Imi da ala de imi ia si banii pe bilet o chinga de aia si zice sa leg bestia sa nu faca spaima. Ma conformez cu ajutoru biciclistilor, eu neavand habar cum si ce sa fac cu chinga aia cu cricket. Si da asta gaz la barca sa ma faca sa inteleg de ce trebea legata situatia. Frumos asa. Pacat ca ploua. La un moment dat tragem la mal, la o ferma de asta izolata langa peretele fiordului. Se lasa o rampa mica la ponton si nenea cu fetitele, caninele butelia si incalzitoru pe gaz coboara. Dragutza situatia. Mai merem un pic si ne anunta ca se vede pe dreapta Kjeragu. Ies in ploaie si vad o pietricica mica intepenita intre doua stanci. Da mica formatiunea comparativ cu peretele fiordului. In 10 minute ajungem. Debarcam, se opreste ploaia. Bucuros ma apuc sa urc serpentinele nenumarate, cu grija caci tunelu are loc decat de o masina si e destul de lung. Pana sus incepe ploaia din nou. Ma duc la locu ala de observatie, scot dslru si astept sa mai treaca un pic apa sa fac poze. Fac pozele si ma duc citesc panoul cu info depre traseu. Zice ca e greutz, adica fro 5 ore sa ia dus intors. Zice de haine, eu deja eram ud ca am lasat mesada la geaca si am luat pantalonii de la BMW aia de vara. Intreb pe un nene de acolo cam cum e treaba cu vremea. Zice ca vine ploaie si mai tare. Buun, cu inima stransa zic sa nu mai ma duc la chiatra si sa imi vad de drum.
Plec spre Oslo. Merg cateva zeci de km pe o campie alpina presarata cu lacuri si rauri, unele verzi altele maro. La alea verzi (si rauri si lacuri) nebunii pescuiesc desi bureaza si sunt cam 10 grade. Mesada mi-am pus-o dar pantalonii nu. E cam frig. Dupa cam 150 de km de drumuri de astea secundare, vad ca nu mai am gaz. Merg eu cam 50 de km pe rezerva si vad ca Garmin zice sa ma intorc. Cu vro 20 de km in urma trebuia sa fac o dreapta. Nici o problema, la un km in fatza era peco. Alimentez, iar dupa consultatiile cu o domnisoara dragutza (uimitor dar printre putinele) cumpar si niste chestie de uns lantu (Texaco Outboard Gear Oil EP-90). Ung si lantu si o iau napoi. Ca o minune iese si soarele din nori. Eu zic in mintea mea ce bine am facut ca am pastrat pantalonii astia mai subtiri ca uite ca nu e asa de urat, ba chiar acum o sa apuce sa se si usuce. In urmatorii 10km se usuca. In fatza insa negru, si se unea cu pamantu, nu doar in cer. Caut oarecum speriat un loc sa opresc (adica oarecum drept si sa mai las loc destul pe drum) sa ma schimb. Prea tarziu. Ploua de soseaua nu se mai vede de stropi, si curge apa ca raul pe ea. Eu m-am udat pana la chilotzi, mergeam repede (80-100) sa scap cica, bine ca erau doar 8 grade. Dupa 10-20 de km ca dracu mai stie, vad ca ma apropii de o localitate. Cateva serpentine ne mai desparteau. Pe serpentine o rulota care abea cobora cu doua masini dupa. Eu disperat, cu curu inghetzat, viziera aburita, mainile sus sloi (pe ghidon fierte) ce sa mai, noroc ca nu aveam topor la indemana ca praf il faceam. I-am depasit in cel mai nasol mod posibil dar nu imi pasa. La nici 1km era un peco, am oprit si mi-am schimbat pantalonii (problema de altfel) si viata mea s-a schimbat. Inafara de cateva ploi sporadice, eu ajuns la capatul rabdarii, injurand si spurcand cu voce tare in casca, toata apa de pe cer nimic important nu s-a mai intamplat pana m-am cazat undeva dupa Oslo la Vestby cu 490 de nok. Pe maine.

ZIUA 10 - 24 iunie


     Va scriu din Danemarca, ca in tara asta chiar nu statusem deloc. Am ajuns aici dupa un drum destul de lung cu multe pauze. La plecare dimineatza m-am imprietenit cu un neamtz care avea un Moto Guzzi. El spre Germania, eu oarecum la fel, el voia cu barca eu pe sosea. Am facut multe pauze, cam la 150-200 de km. Si pauze lungi. La inceput au fost cateva ploicele dar apoi, ca norocu, in Suedia a fost frumos la sfarsit. Soare si 20 de grade. Am prins un accident de TIR, dar m-am tinut dupa neamtz care ba printre masini, ba pe banda de urgenta a shuntat toata coada de 5 km. Am trecut in Danemarca si au aparut ceva nori pana sa ma opresc in Aabenraa. Nimic special, doar drum.
Singurul lucru de remarcat este faptul ca astia mai vestici pleaca de la semafor ca la curse. Adica toti odata si imediat cum s-a facut verde. Si semaforul are galben dupa rosu pana la verde, dar se pare ca toti sunt cu ochii la semafor. In Bucuresti am vazut ca ultima moda la semafor este sa pleci dupa 5-10 secunde cand insista aia mai tare cu claxoanele. Unde dracu s-or grabi domnle cand tu ai asa un mail important de scris/citit. Futu-i in gura cu smart-cacaturile lor.
In orasul asta cu nume asa de ciudat, hotelu la care am ajuns era fain da scump tare, pe de alta parte imi era lene sa ma invart dupa altu si Garmin nu avea in cap altceva.

ZIUA 11 - 25 iunie

     A inceput cu ploaie. Mic dejun la hotel de fitze, carneturi impanate, branzeturi cu mucegaiuri si alte basini de astea pe care eu le-am stricat cu vestimentatia mea de calaretz motorizat. Am plecat devreme ca aveam de gand sa ajung in Bratislava ca imi facusem si rezervare la hotel. Afara erau 15 grade si de cand am intrat in Germania a variat intre 14 si 9 grade. Ploaia nu prea a stat cel mai tare a dat-o la granita cu Cehia. Eram facut la nervi si blestemam totz norii si tot ceru. Apoi am luat o tranta de am indoit ghidonu la motoreta. Intr-o curba de toata jena, cu viteza mica, dupa ce iesi de pe autostrada si o iei pe un drum prin comune. Pur si simplu a alunecat inexplicabil. M-a ajutat un nene sa ridic utilaju, l-am tras intr-un peco sa nu il mesteresc in ploaie. Am incercat sa indrept treaba da nu s-a putut, am dat jos handguardu, am peticit cu scoci cutia de pe stanga ca i sa tocit un coltz (pe stanga am cazut) si am mai tras eu de ghidon cat sa po sa merg. Am plecat in continuare, am blestemat ploaia si temperatura si autostrada ceheasca care pe prima banda pe unde merg camioanele e numai damburi. In apropiere de Brno cerul s-a mai luminat, ploaia a stat si a inceput a se zvante si asfaltu. Cand am intrat pe drumu de Bratislava deja era uscat si temperatura crescuse de la 10 la 13 grade si se simtea. Am oprit intr-o benzinarie sa zic la Garmin une e hotelu si sa ma duca acolo. Garmin nu stia de hotel da ma dus pe strada. M-am invartit prin zona si nu am vazut hotelu. Am intrebat niste taximetristi si mi-au zis ca e la 200 de metri mai nainte de une eram. Am mai trecut odata pe langa el. Am oprit intr-o statie de autobuz unde niste domni imbracati dupa moda de acum 25 de ani mi-au zis sa ma intorc. M-am intors si de data asta l-am vazut. Hotelu era mare in centru orasului, da mare zic. Am parcat in parcarea interioara de la hotel langa usa care da la receptie, am facut check-in, ca aveam rezervare, am urcat la etaju 4 unde mi-au dat camera si m-am apucat sa car diverse sus. Intai hainele. Apoi borseta de grooming. Apoi arzatoru si doua pachete de adventure food ca imi era foame. Apoi am coborat dupa furculita si celelalte ca le uitasem. Si in cele din urma dupa parola de la net. I-am disperat cred pe aia de la receptie ca liftu facea ca sirena cand ajungea. Era doishpe jumate sau unu si ei cred ca voiau un pic de liniste. Mda, am mancat, am facut dush super fierbinte si nani.

ZIUA 12 - 26 iunie

     Rutina. Plec, cumpar vinieta ca un bou. Nici nu ies bine din Bratislava ca intru in Ungaria unde mai cumpar una. Merg ce merg, ma imbarlig prin juru Budapestei ca astia construiau la autostraji si tot deviau treaba. Dupa Budapesta bag gaz si dau nainte. De la autostrada ungurilor pana sa treci de Arad, daca nu ai motoreta e trist. Drumu jalnic, camioane multe iar dupa ce intri in romanica, dupa cele doua sau trei sensuri giratorii de pe langa Arad sunt niste blocaje de alea de stai cu orele probabil. Sunt doua treceri peste calea ferata unde ajunge suspensia la capat de v-am mai zis de ele. Am trecut repede, mergand pe contrasens, Am oprit am mancat si apoi am inceput sa crosetez tiruri pana la Deva. Un pic de autostrada, apoi iar crosetat tiruri pana la Sibiu. De aici deja se facuse intuneric, eu vedeam fix pix, si am mers incetisor. Viziera era plina de baze, a mai dat si cu un pic de apa de sus si mergeam tiptil, ca abea vedeam. La fel si de la Ramnicu Valcea la Pitesti. Am mers mai mult dupa tiruri, faza lunga daca o aprindeam ramanea blocata si o stingeam cu insistente, asa ca am mers doar cu scurta cu care vedeam pentru mers maxim cu 100.  Pitesti - Bucuresti, autostrada, ploi marunte si sporadice. Mers incet, stropit de tiruri, chiorat de imbecilii cu faza luga, bucurie maxima. Macar era cald. Am ajuns la 1 acasa. 8000 de kilometri in 11 zile, 1300 de euro. A fost tare greu da a meritat zic eu.
Concluzia mea este ca avem o tara cu un relief variat dar mediocru pe care am defrisat-o, vandalizat-o, am aruncat gunoi peste tot, am construit prost, urat si fara nici o noima, nu avem infrastructura DAR macar e plin de hoti, shmecheri, prosti si badarani. Stiti vorba aia: uratzi copii, da prosti!

     Daca nu ati dat click pe poza de la inceput pozele le mai gasiti si aici  : NORVEGIA

BONUS

     Acum ceva util pentru alti motociclisti de vor sa plece la drum lung : lista de bagaje. E alcatuita din mai multe liste, ce am gasit pe net si ce mai stiam eu ca imi trebe.

Ghiozdan :

  • Hero
  • Charger USB+adaptors
  • Phone
  • Towel and water to wash off face shield
  • Fork/Spoon/Knife
  • Wallet
  • Reading glasses
  • Sunblock
  • Sunglasses
  • Lighter
  • Ear Plugs
  • Pens
  • Petzl Light
  • Cap/Hood
  • Wet Tissues
  • Sanitizing gel
  • Reflective Vest
  • DSLR
  • LED flashlight
  • Small Multi Tool
  • Gorillapod
  • Extra wallet
  • Spare keys
  • Laptop
  • SD cards and external storage
  • AA batteries
  • Chargers for Hero, Laptop
  • Wires and connectors
  • Printed maps, photos and list of usual words
First aid kit:
  • Hydration Salts + Minerals
  • Alcohol
  • Bandages
  • BandAids
  • Betadine
  • Claritine
  • Amoxacillin
  • Ibuprofen
  • Imodium
  • Aspirin
  • Water Treatment Tablets

Sanitary kit:
  • toothbrush and paste
  • shaving foam and razor
  • soap
  • small shampoo bottle
  • antiperspirant
  • bath towel
  • toilet paper
  • wet wipes
  • laundry detergent
  • nail clipper

Toolbag:
  • Multimeter
  • Sewing repair kit
  • collapsible Wood Saw
  • Wire and plastic brushes
  • Kitchen sponge
  • Jumper cables
  • Safety pins
  • Hose clamps
  • Tire repair kit
  • Air compressor
  • Fuel hose
  • SOG Multi Tool
  • Epoxy putty
  • Super glue
  • Thread lock
  • Hacksaw blade
  • Zip ties, bungies, velcro straps
  • Electrical wire and connectors
  • Wd 40
  • Parachute cord
  • Spare nuts and bolts
  • Spare H7 light
  • Duct tape
  • Socket wrench and sockets
  • Channellock wrench
  • Portable Shovel

Camping:
  • sub-zero sleeping bag
  • inflatable mattress
  • inflatable pillow
  • tent
  • fold up chair
  • pot for cooking with bowls
  • camp stove
  • bike locks
  • extra dry bags
  • portable shower

Clothing:
  • thermal liner riding suit
  • waterproof jacket
  • all around gloves
  • warm weather pants and shirts
  • cold weather pants and shirts
  • sleeping clothes
  • swimsuit
  • slippers
  • socks
  • underwear
  • plastic sealing bag for dirty clothes
  • spare boots

Food:
  • expedition food
  • biscuits
  • chocolate
  • salt, sugar
  • tea
  • water container
  • water purifying pump

Extra fuel tank

Postări populare de pe acest blog

Isverna Reloaded, Noiembrie 2011

După cum cred că era normal, am mai fost o data la Isverna (sau Izverna?). Tura asta am fost motivat fiind de noua mea achiziție , să testez un prototip de lanternă la care lucrez, dar și împins de dorinta de a îmi rupe spatele cu dublele, prin tuneluri accidentate cu apa rece și pline de întuneric.