30 ianuarie 2011

Expeditie Izverna, Ianuarie 2011




The Intro


Acum vreo luna si ceva am primit un mail de la Serban Ionescu cum ca s-ar organiza o expeditie la Izverna. M-am uitat pe forum, am citit pe net si am zis ca trebuie sa ajung si sa vad ce e acolo.


Cum nu aveam nici o treaba cu drysuit-ul am fost intai la un training la Floresca sa vad cu ce se mananca, care e treaba cu squeez-ul cu udatul, cu baga aer scoate aer, cu trimm-ul cu aeru care se duce in picioare si alte deastea. Spre ghinionul meu nu s-a gasit un costum sa imi vina bine, asa ca am purtat un M care imi era un pic cam foarte mare cu cizme 2XL cu 6 numere mai mari. Dupa prima incercare bineinteles ca m-am udat un pic pana la brau si pe mana stanga unde era valva de evacuare. In schimb, in pestera spre surprinderea mea nu m-am udat deloc. Bazinul Floreasca e foarte bun pentru training deoarece are vizibilitatea Marii Negre.


The Training

Am fost apoi la o mica introducere teoretica despre tech diving, duble, wing-uri, manifold-uri, reel-uri si frogkick si alte chestii despre care citisem dar nu m-au interesat prea mult. Mihai Baciu a fost cel care ne-a explicat care e treaba cu astea. Mihai este un tip ursuz la prima vedere pe care am ajuns sa il apreciez foarte mult dupa aventura asta. Cand se uita la tine iti da asa o impresie ca esti praf, ca ti se face un pic rusine cand pui intrebari aiurea sau faci tampenii (in principal tulburi fundul apei).
Apoi am facut cunostinta cu dublele shi BPW la bazinul de sarituri de la Lia Manoliu, care desi avea doar 5m abea puteai sa ii vezi fundul. Aici am facut niste exercitii, care, in bazin, dupa mintea mea au iesit bine, mai putin treaba cu luatul stage-ului de pe fundul bazinului si mersul cu spatele. Treaba era in felul urmator : agatai un stage de tine, trebuia sa mergi cu el pana undeva in mijlocul bazinului, sa il lasi jos sa te departezi un pic sa revii si sa il iei sa il agati de tine, toate astea fara sa iti modifici distanta dintre corp si fundul bazinului (hoovering). Am reusit totul pana la luatul inapoi al stage-ului, unde dupa 3 incercari am renuntat si l-am luat prin metoda marlaneasca de tavalire pe fundul bazinului. Apoi mersul cu spatele a fost un esec total, adica nu am reusit sa unesc gandul cu fapta sub nici o forma, oricum imi miscam piciorele tot in fata ma deplasam. Mihai a avut rabdare cu noi desi expresia faciala nu era foarte prietenoasa.


The Real Deal


Ziua 1


Vineri la ora 4 dimineata m-am trezit. Facusem bagajele si eram pregatit (mai mult spiritual) pentru marea aventura. La 5 a venit Serban si ne-a luat. Vremea era superba pentru stat in casa si hibernat. Catinel, catinel am ajuns la Targu Jiu. Ningea. Am luat-o usurel spre Baia de Arama iar un pic dupa, la primul deal mai vanjos cu drum inzapezit, masina lui Serban a decis ca a obosit si ca nu mai vrea sa urce. Am impins un pic si a urcat primul deal. Urma altul. Din filmulet se paote observa operatiunea instalarii lanturilor care a pus capat acestei probleme. Am ajuns la Izverna. Zapada era mare deja si ningea promitator. Am mancat un pic si apoi am bagat un somn scurt in sacul de dormit pentru evitarea hipotermiei . Camera in care ne-am cazat nu mai fusese incalzita de la Craciun. A urmat pregatirea pentru primul dive. Era vreo 5 si incepea sa se intunece. Mihai a facut un scurt briefing si a prezentat pe scurt ce ne asteapta in pestera plus care e treaba cu scufundarile astea mai tehnice in spatii inchise si inguste : fiecare are grija de el, nu prea e loc si nu prea ai cum sa iti ajuti buddy-ul in caz de apare vreo problema ceva mai complicata, iar ajutorul e la cateva ore distanta, cum a spus Alex mai tarziu pe forum, pestera parca abea asteapta sa gresesti. Incurajator. Apoi ne-am echipat cu costumele, am aranjat castile si am purces spre pestera.
Intrarea in pestera se face printr-un chepeng cu latura de vreo 60cm. Dupa urmeaza o coborare abrupta de freo 3-4m. E o franghie pe perete si poti sa mergi agatat de ea daca tii neaparat. Apoi mergi prin pestera vreo 300 de metri, teren accidentat, culuare mai inguste, mai largi, mai line sau mai accidentate. Sunt cateva galerii mai largi si mai inalte foarte frumoase unde liliecii hibernau ingramaditi unul in altul. Altii (certati cu nevestele probabil) stateau agatati singurei in locuri mai izolate, imbratisati in propriile aripi. Foarte dragalasi.
La un moment dat dupa o sala mai larga incepe sa se auda un zgomot de apa. Dupa o cotitura la stanga printr-un loc ingust se ajunge la Lacul Verde. Pare mare dupa nume dar are suprafata cam de 50m patrati. Asta se trece cu o barcuta gonflabila pe sistem funicular. Dupa lac e o sala foarte mare si destul de inalta, cu podeaua in panta. Aici pe partea stanga este un mic lac ce formeaza intrarea in Sifonul Verde. In fata se continua cu o panta abrupta care se ingusteaza din ce in ce mai mult atat pe vertical cat si pe orizontal si formeaza o galerie catre Sifonul Galben. Ne-am apucat sa ne echipam cu plumbi, duble si cele necesare pentru intrarea in Verde. Era 9 si un sfert cand am intrat in apa. Rece apa. A intrat Mihai si buddy-ul meu Radu iar eu m-am bucurat de dumnezeul freeflow-urilor. Cand am intrat in apa, de atata entuziasm, m-am scufundat un pic cam brusc si nu m-am asigurat ca octopusul sa fie cu gura in jos iar cand am sesizat problema bolborositoare, era deja un pic prea tarziu. First stageul inghetase si desi am incercat sa il resuscitam, pana la urma, dupa 60 de bari consumati, l-am schimbat cu altul. Apoi am constatat ca plumbul care il pusesem pe mine era prea putin si prost pus. Am mai luat doua kg l-am asezat pe tot pe burta si in cele din urma am inceput scufundarea. Filmarea nu face dreptate la ceea ce vezi cu ochii acolo. Este absolut fantastic (voiam sa spun breathtaking dar la diving nu e bine). Daca ai sti dinainte cum este aceasta experienta si nu ai pueta sa o faci ai regreta toata viata. Am coborat pe sifon pana la -11m unde era un fel de stanca in tavan, si pe fund era pietris. Trecand pe sub aceasta stanca se intra intr-o “diaclaza” (oare am nimerit-o?) care urca perpendicular vreo 6-7m. Deoarece nu prea am avut cum sa ne uitam, am urmarit firul ghid si am urcat prin partea mai stramta, desi in spate era loc destul sa urci lejer fara sa atingi nimic. Apoi se iese intr-un clopot de aer si dupa inca o scufundare intr-un pasaj de vreo 10 metri iesi la capatul sifonului unde incepe Galeria Plutasilor. De aici ne-am intors si am vazut “diaclaza” (crapatura intre doua stanci) in toata frumusetea ei. Din pacate Mihai nu a filmat decat vreo 3 secunde (se vad doi diveri coborand in “albastru”). A fost printre cele mai frumoase lucruri pe care le-am facut. Am iesit din Verde si i-am asteptat si pe ceilalti doi diveri speologi, Cristina si Alex, sa traverseze dus-intors. Se facuse 12 noaptea desi dive-urile in sine nu au durat mai mult de 15 minute. Echipatul si dezechipatul sunt extrem de anevoioase dar se merita.


Ziua 2


Desi planuisem sa facem doua scufundari in Negru, nu am reusit sa facem decat una. Timpul trece foarte repede la Izverna. Am intrat in pestera cam pe la ora 4, am luat niste echipament din sala de la intrarea in Verde si am mers taras pe fund si pe burta prin galeria care lega Verdele de Galben pana “La Platforma”. Aici treaba e in felul urmator : sunt trei platforme inguste cam de 30-40 de cm suspendate in corzi de peretii pesterii. Peretii sunt inalti cam de 10-15 m si spatiul dintre ei variaza intre 30 si 60 de cm, cred eu, pana undeva sus unde se unesc. Spatiul este foarte mic si a fost destul de dificil sa ne echipam. Dupa platforma este o sala mai inalta care comunica cu Galeria Plutasilor. Intrarea in Galben e printr-un lac destul de mare si putin adanc. Apoi tavanul coboara si se uneste cu apa iar lacul se adanceste in acelasi timp. Sub apa este o camera destul de mare cu cateva coloane foarte frumoase. Lacul coteste spre stanga si iese in Galeria Scafandrilor pe o panta destul de lina. La Galeria Scafandrilor trebuie sa iti dai labele jos si sa mergi prin rau pana la intrarea in Negru. Distanta nu este mare dar este destul de dificil de parcurs datorita neregularitatilor de pe podea, urcusurilor si coborasurilor si a faptului ca desi apa e cristal, curge si nu prea iti dai seama unde si pe ce calci.
La capatul Galeriei Scafandrilor tavanul coboara si se uneste cu apa. Asta este intrarea in Sifonul Negru. Dupa ce iti pui labele, bagi capul in apa si luminezi. E o gaura, pare ca nu are fund. E o iluzie datorita faptului ca dupa prima coborare care este mai abrupta si are cam 8-10m e un prag pe tavan si fundul e un pic plat cu pietris intunecat. Galeria este larga si destul de neteda. Coborarea dupa acel prag este lina. Mihai a planuit sa intram pana la -30 pentru a ne acomoda cu galeria, urmand ca ulterior sa mergem pana in sala de la capat. Totul a fost super, inafara de faptul ca mi s-a blocat valva de la infatorul drysuit-ului. Dupa ce am trecut pragul si am inceput coborarea, am dat sa mai imi umflu un pic costumul si s-a tot umflat. Am scos furtunul de la inflator (dupa invataturile lui Mihai), dar deja ma lipisem de tavan. M-am dezumflat, m-am dus in jos si am umflat wingul. Ma strangea costumul. Am deblocat butonul de la inflatorul costumului, am reconectat furtunul si cu mare grija am inceput sa il umflu. Apoi distractia a fost la urcare, caci a trebuit sa dezumflu cate putin din costum, cate putin din wing. Too many things to do, not fun.
Am iesit din pestera pe la 8 si dupa ce neam dezechipat, ne-am debrief-uit, am planificat ca a doua zi sa intram in pestera pe la 12 ca sa putem sa plecam spre Bucuresti devreme.


Ziua 3


M-am trezit devreme … la 8. M-am dus la Lia sa mananc si sa beau cafea. Eram primul care facea carari prin zapada. Nu o sa plecam devreme spre Bucuresti asa cum planuisem. Pe la 12 am inceput sa ne echipam, am intrat in pestera, am ajuns in Sifonul Negru la -41, fara incidente tehnice. Sifonul e foarte spectaculos, si faptul ca am fost un pic familiarizati cu el ne-a permis sa alocam mai multa atentie decorului. Coborarea e fantastic de frumoasa, iar sala din capat are niste stanci si este foarte mare. Din sala asta pleaca alta galerie la fel de frumoasa din cate am apucat sa vad. L-am auzit pe Mihai cum ma injura pe sub apa cand m-am dus peste o gramada de aluviuni (un nisip grunjos), am lovit tavanul cred si m-am indreptat sa vad ce am lovit. Cand m-am indreptat, deh, nu am mai stat orizontal si am dat de vreo doua ori din labe si am facut niste turbioni in nisipul ala. Nimic grav, nu s-a tulburat apa, dar Mihai ne zisese de treaba asta. Mia culpa. Cand am iesit am itrebat care a vorbit sub apa. Toti ziceau ca e de la narcoza, doar Mihai radea. Treba a fost confirmata de Hero-ul cu care a inregistrat scufundarea. Pacat ca nu si-a luat casingul care trebuie si a inregistrat totul defocusat. Alex speologul, care s-a scufundat in tura a doua, a avut ceva probleme cu narcoza, aproape de capat a zis ca a simtit ca a cazut lumea pe el. Am inteles ca Razvan l-a ajutat cand la vazut ca facea semne de avarie cu lanterna. Totul e bine cand se termina cu bine.
Am iesit toti din pestera pe la 4. La 7 am terminat de strans, pe la 8-9 am plecat din Izverna.Luni la 5 dimineata am ajuns acasa.

A fost o expeditie foarte frumoasa cu multa adrenalina si foarte mult efort fizic dar a meritat! Le mai multumesc inca odata celor care ne-au ajutat sa vedem lucrurile astea extraordinare si nu cred ca pot sa apreciez ideajuns efortul si pasiunea cu care au amenajat cat de cat pestera pentru ca noi astia mai putin pregatiti sa ne putem bucura de asemenea minunatii. Eu personal am dificultati majore sa car dublele de 10 in spate pe drum drept , ce sa mai zic de teren accidentat si tuneluri stramte.

Cei care puteti si va simtiti in stare, va recomand sa incercati sa va duceti la Izverna cand vi se va ivi ocazia.