Pe scurt : o piatră deșertică, maro și scorburoasă în mijlocul Mediteranei.
Am fost în Malta și pot spune că regret alegerea facută. E o țară dubioasă urat mirositoare, oamenii vorbesc o limbă arabo-italiano-engleză, trag cu pușca în tot ce zboară și pescuiesc cu dinamită.
Malta e fostă colonie engleză drept urmare mașinile merg anapoda, prizele sunt în format UK, au întrerupătoare și poți băga în ele ștecher european doar dacă le păcălești un pic. Păcălirea se face astfel: bagi o chestie (recomandat de plastic) în gaura de sus pentru împământare și simultan și stecherul in celălalte două găuri rămase, apoi poti scoate ce ai băgat in gaura de sus. Nu uita sa apesi intrerupătorul să ai și curent în priza cu pricina.
Maltezii sunt un melanj de popoare (greci, fenicieni, arabi, romani, etc) deoarece piatra din mijlocu apelor avea oarece importanță strategică. Apoi a naufragiat un creștin de care romanii voiau să ne scape(Sf Paul cred) care a convertit locuitorii la cre(ș)tinism. Iar dacă Dumnezo le-a dat pietre ei au zis să facă biserici. S-au oprit pe la vreo 400 de bucăți. Cred că două sunt oarecum interesante restul fiind doar pentru fanatici. Cum religia si prostia sunt strans legate astia nu au avut voie sa divorteze pana foarte recent, drept urmare frustrarile lor au refulat prin vanatoare și pescuit. Cum animale nu prea sunt pe insula au cașunat pe bietele zburătoare care sunt în numar foarte mic pe insulă (nu am văzut nici un pescăruș) care bănuiesc că sunt eradicate in fiecare an după zicala "if it flyes, it dies".
Maltezilor le plac artificiile. Dau ăștia cu artificii de trei ori pe saptămână. Pană recent dădeau și la pește cu dinamită, dar cred că s-au prins că nu e treabă să dinamitezi apa aiurea dacă pești nu mai sunt și acum au luat o pauză să se mai inmulțească înnotătoarele că aproape dispăruseră. Acum se focusează cred pe agricultură. Asta se face într-un fel de nisip amestecat cu piatră și înbogațit cu căcat de la diverse animale. Bătând insula în lung și-n lat după locurile de scufundări ne-am bucurat nările cu niște mirosuri fetide de ți se facea rău că trăiești. Partea bună era că te puteai bucura îndelung de aceste mirosuri deoarece șosele sunt pline de gropi și serpentine.
Am stat în Bugibba la Hotelul SunCrest de 4 stele (maxim două jumate)care a fost execrabil. Mâncare jalnică, aerul condiționat din cameră inițial nu a funcționat iar după ce a fost făcut să funcționeze a făcut mai mult galagie și miros urât decât aer rece. Lifturile veneau când aveau ele chef, drept urmare toată lumea folosea scările de incendiu care erau destul de înguste și se aglomerau. Internetul era 2,5€ ora și mergea prost. Plaje nu sunt, malu' mării fiind compus din calcar găunos, drept urmare oamenii stau ca fachirii întinși pe pietrele ascuțite. Există o plajă mai măricică (200-300 metri) undeva pe insulă dar e făcută artificial cu nisip de import. În rest numa' de bine. Stațiunile sunt în mare populate de englezi și nemți cu vârste cuprinse între 10-16 și 50-∞. Toți sunt alb-opăriți și au dimensiuni considerabile pe lânga urățenia caracteristică populațiilor care au cam pierdut la loteria genetică.
Cum a fost la diving? Păi a fost o experiență interesantă. Cam toate dive centerele au proprietari englezi (logic de altfel). Natural, prețurile, logistica si dotările sunt aceleași peste tot. Englezii au cumpărat diverse ambarcațiuni și le-au scufundat pe lângă mal ca să aibă ceva atracții care nu necesită decăt un loc pe unde să intri în apă pentru acces. În fiecare dimineață se adună cu mașinile în locurile astea, toată lumea se echipează în parcare și în funcție de locul în care s-a parcat ai de mers echipat complet între 30 și 300 de metri, câteodată pe pante destul de abrupte.
În prima zi am făcut două check-diveuri pe langa mal deși erau niște epave la vreo 200m mai încolo. Am văzut cațiva pești amețiți si multă vegetație marină. In rest doar sticle și bujii (se folosesc ca greutăți pentru lansetă) și multe nailoane de pescuit.
A doua zi am fost la o epavă. Ne-am trezit mai de dmineață ca deh trebuia să mergem cu barca până la Comino (o insula mică între Gozo si Malta). Am ajuns în port (că altfel nu pot numi un loc unde iși ancorează oamenii bărcile), ne-am echipat și am așteptat. Am așteptat cam o oră că fusese un accident rutier și posesorul / manevraciul bărcii nu a putut să treacă. Apoi am mai așteptat. Nu pornea motorul la RIB. Spre norocul nostru noi eram imbrăcați în drysuituri și afară erau vreo 30°. Am plecat în cele din urmă spre Comino care era la 2 Km mai in larg. Am ajuns la o baliză și am ancorat, am focut un scurt briefing si ne-am scufundat la P31, o barca nemțească de la paza de coasta care fusese curațată și scufundată pe un platou cu nisip alb si frumos la -20m. Epava e ușor de penetrat dar nu e mare lucru de văzut pe ea ținând cont că a fost foarte bine curățata (și de motoare și de alte echipamente). O sa pun și filmulețul pe care l-am făcut unde SickFuck (buddy-ul meu) a pierdut și recuperat un buzunar cu plumbi iar eu era să pierd Hero-ul. Spre al doilea dive s-a stricat un pic barca (motorul trăgea gunoaie din rezervor). Apoi am constatat că marea era un pic agitată și ne-am parcat într-un golfuleț puțin adânc de unde ne-am scufundat printr-o gaură si am mai văzut niște iarbă și o peșteră foarte largă în care nu am intrat foarte adânc deoarece ghidul nostru a zis că nu am mai fi văzut lumina și asta e bai la Padi. La întoarcere s-a mai oprit motorul de două ori iar ultima oara în port când nu a mai vrut să pornească am sărit cu SickFuck în apă și am tras barca la ponton. Toata distracția cu barca ne-a costat extra de persoana 30€.
A treia zi am fost la Um-El-Faroud. Ăsta a fost un petrolier care cică ar fi transportat combustibil ilegal. La o operatiune de reparații a luat foc deoarece era combustibil în peretii dubli ai navei și au murit vreo 8 muncitori. De nervi maltezii au scufundat vaporu care oricum nu cred ca ar mai fi fost reparabil. Epava e scufundata la 30-40 de m adancime și se afla la vreo 200 de metri de înotat de la un mal abrupt la care cobori pe o pantă înclinată la 25-30 de grade. Noi am parcat undeva în varfu' pantei. Drysuit cu 13 kile de lest, butelie de 15l și alte brizbrizuri sunt o bucurie de urcat și coborât pe panta asta lunga de 100-150m. Dar să revenim la epavă. Înotând spre ea vezi pe fund un monument alb cu o casca de scafandru de aia cu obloane. Apoi apare. E mare. Am luat-o sistematic din pupa pe niște coridoare exterioare, ne-am uitat prin geamuri înăuntru (se paote penetra zic eu), și apoi am ajuns la jumătate unde epava e ruptă in două. În momentul scufundării nu era ruptă dar ulterior după niște furtuni puternice a cedat în locul în care de altfel avusese loc și explozia. Prin crăpătură am coborât în cală care e mare și goală cu cațiva pești mai marișori care se bălăceau într-o termoclină de vreo 20 de grade. Ne-am întors 180° și am intrat pe o ușă din partea de sus a rupturii în interiorul parții din spate a navei. Am mers cam 15-20m printr-o camera cu țevi si alte atârnători și am ieșit prin lateral pe la tribord, pe coridorul exterior. La ieșire ghidului i s-a agățat furtunul de la octo de un fier taiat care iesea perpendicular 30 de cm din peretele de langa ușă. A tras un pic apoi s-a prins care e problema și s-a eliberat. Eu m-am facut slim și m-am strecurat afară ca o focă. Ne-am mai vulturit (învartit in cerc) un pic peste navă și am ieșit. Am povestit treaba asta deoarece nu am filmat nimic că am uitat Hero-ul pe mal. Al doilea dive în aceiași locație a fost un dive în căutarea rândunicii de mare pe care natural că nu am gasit-o.
A patra zi am ars-o aiurea tot la locația cu Um-El-Faroud deoarece bătea vantu tare în celălalte parți ale insulei. Și ca să vezi ghinion de neșansă aici cică era curent și nu am mai putut merge încă o dată la epavă așa că am consumat aeru mergănd până la monumentu cu capațâna de scafandru și în căutarea caracatiței turbate malteze care s-a dovedit imposibil de gasit la al doilea dive. La partea cu curentu sunt un pic reticent deoarece cand m-am despris un pic de grup și m-am dus la monument (care era cam la jumatatea distantei intre mal și epava) era un curent dar nimic serios.
A cincea zi am fost la Cirkawwa (se citește Cicaua) unde de altfel fusesem și în prima zi. De data asta ținând cont că probabil ghidul nostru s-a prins că suntem apți ne-a dus la ambele epave din locație. Prima dată am fost la P29 (epavă identică cu P31) și apoi la Rozi, un împingător tare drăguț. La ambele diveuri am depasit NDL, dar am facut deco înotând spre mal pe la -16. Penetrarea P29 a fost mai interesantă deoarece am intrat prin două locuri a doua intrare fiind chiar stransă și mai imbarligată. Pe Rozi e frumos să o privești. Nu ai unde să intri decât prin cabină care e foarte mică și in cală care e mare și goală. Mai dai două ture in jurul coșului de fum și cam asta e. Dar e frumos.
În ultima zi am fost și în Mdina, orașul cetate de langă Rabat. După nume mă așteptam să văd măcar ceva arăbesc care s-ar fi portivit de minune cu piatra deșertică pe care mă aflam. De fapt e o cetate medievală construită din calcarul omniprezent pe insulă. În oraș nu se intră decât pe jos sau cu trăsura excepție făcând cele câteva zeci de mașini. Când am ajuns se închisese cam tot, ultima intrare în muzee făcându-se la ora 16.
Drept urmare am mers la singurul restaurant cu terasa care privea peste insula minunată și am servit o bere Bud americană deoarece berea locală Cisk e ca o bere ieftina si proastă în care s-a adăugat alcool. Dacă vă plac muzeele cică merită văzut muzeul războiului și cel al armurilor din Valetta.
Cam asta a fost Malta. Dacă mai îmi aduc aminte ceva voi completa și cât de curând voi pune și filmulețele de la diving.
Am fost în Malta și pot spune că regret alegerea facută. E o țară dubioasă urat mirositoare, oamenii vorbesc o limbă arabo-italiano-engleză, trag cu pușca în tot ce zboară și pescuiesc cu dinamită.
Malta e fostă colonie engleză drept urmare mașinile merg anapoda, prizele sunt în format UK, au întrerupătoare și poți băga în ele ștecher european doar dacă le păcălești un pic. Păcălirea se face astfel: bagi o chestie (recomandat de plastic) în gaura de sus pentru împământare și simultan și stecherul in celălalte două găuri rămase, apoi poti scoate ce ai băgat in gaura de sus. Nu uita sa apesi intrerupătorul să ai și curent în priza cu pricina.
Maltezii sunt un melanj de popoare (greci, fenicieni, arabi, romani, etc) deoarece piatra din mijlocu apelor avea oarece importanță strategică. Apoi a naufragiat un creștin de care romanii voiau să ne scape(Sf Paul cred) care a convertit locuitorii la cre(ș)tinism. Iar dacă Dumnezo le-a dat pietre ei au zis să facă biserici. S-au oprit pe la vreo 400 de bucăți. Cred că două sunt oarecum interesante restul fiind doar pentru fanatici. Cum religia si prostia sunt strans legate astia nu au avut voie sa divorteze pana foarte recent, drept urmare frustrarile lor au refulat prin vanatoare și pescuit. Cum animale nu prea sunt pe insula au cașunat pe bietele zburătoare care sunt în numar foarte mic pe insulă (nu am văzut nici un pescăruș) care bănuiesc că sunt eradicate in fiecare an după zicala "if it flyes, it dies".
Maltezilor le plac artificiile. Dau ăștia cu artificii de trei ori pe saptămână. Pană recent dădeau și la pește cu dinamită, dar cred că s-au prins că nu e treabă să dinamitezi apa aiurea dacă pești nu mai sunt și acum au luat o pauză să se mai inmulțească înnotătoarele că aproape dispăruseră. Acum se focusează cred pe agricultură. Asta se face într-un fel de nisip amestecat cu piatră și înbogațit cu căcat de la diverse animale. Bătând insula în lung și-n lat după locurile de scufundări ne-am bucurat nările cu niște mirosuri fetide de ți se facea rău că trăiești. Partea bună era că te puteai bucura îndelung de aceste mirosuri deoarece șosele sunt pline de gropi și serpentine.
Am stat în Bugibba la Hotelul SunCrest de 4 stele (maxim două jumate)care a fost execrabil. Mâncare jalnică, aerul condiționat din cameră inițial nu a funcționat iar după ce a fost făcut să funcționeze a făcut mai mult galagie și miros urât decât aer rece. Lifturile veneau când aveau ele chef, drept urmare toată lumea folosea scările de incendiu care erau destul de înguste și se aglomerau. Internetul era 2,5€ ora și mergea prost. Plaje nu sunt, malu' mării fiind compus din calcar găunos, drept urmare oamenii stau ca fachirii întinși pe pietrele ascuțite. Există o plajă mai măricică (200-300 metri) undeva pe insulă dar e făcută artificial cu nisip de import. În rest numa' de bine. Stațiunile sunt în mare populate de englezi și nemți cu vârste cuprinse între 10-16 și 50-∞. Toți sunt alb-opăriți și au dimensiuni considerabile pe lânga urățenia caracteristică populațiilor care au cam pierdut la loteria genetică.
Cum a fost la diving? Păi a fost o experiență interesantă. Cam toate dive centerele au proprietari englezi (logic de altfel). Natural, prețurile, logistica si dotările sunt aceleași peste tot. Englezii au cumpărat diverse ambarcațiuni și le-au scufundat pe lângă mal ca să aibă ceva atracții care nu necesită decăt un loc pe unde să intri în apă pentru acces. În fiecare dimineață se adună cu mașinile în locurile astea, toată lumea se echipează în parcare și în funcție de locul în care s-a parcat ai de mers echipat complet între 30 și 300 de metri, câteodată pe pante destul de abrupte.
În prima zi am făcut două check-diveuri pe langa mal deși erau niște epave la vreo 200m mai încolo. Am văzut cațiva pești amețiți si multă vegetație marină. In rest doar sticle și bujii (se folosesc ca greutăți pentru lansetă) și multe nailoane de pescuit.
A doua zi am fost la o epavă. Ne-am trezit mai de dmineață ca deh trebuia să mergem cu barca până la Comino (o insula mică între Gozo si Malta). Am ajuns în port (că altfel nu pot numi un loc unde iși ancorează oamenii bărcile), ne-am echipat și am așteptat. Am așteptat cam o oră că fusese un accident rutier și posesorul / manevraciul bărcii nu a putut să treacă. Apoi am mai așteptat. Nu pornea motorul la RIB. Spre norocul nostru noi eram imbrăcați în drysuituri și afară erau vreo 30°. Am plecat în cele din urmă spre Comino care era la 2 Km mai in larg. Am ajuns la o baliză și am ancorat, am focut un scurt briefing si ne-am scufundat la P31, o barca nemțească de la paza de coasta care fusese curațată și scufundată pe un platou cu nisip alb si frumos la -20m. Epava e ușor de penetrat dar nu e mare lucru de văzut pe ea ținând cont că a fost foarte bine curățata (și de motoare și de alte echipamente). O sa pun și filmulețul pe care l-am făcut unde SickFuck (buddy-ul meu) a pierdut și recuperat un buzunar cu plumbi iar eu era să pierd Hero-ul. Spre al doilea dive s-a stricat un pic barca (motorul trăgea gunoaie din rezervor). Apoi am constatat că marea era un pic agitată și ne-am parcat într-un golfuleț puțin adânc de unde ne-am scufundat printr-o gaură si am mai văzut niște iarbă și o peșteră foarte largă în care nu am intrat foarte adânc deoarece ghidul nostru a zis că nu am mai fi văzut lumina și asta e bai la Padi. La întoarcere s-a mai oprit motorul de două ori iar ultima oara în port când nu a mai vrut să pornească am sărit cu SickFuck în apă și am tras barca la ponton. Toata distracția cu barca ne-a costat extra de persoana 30€.
A treia zi am fost la Um-El-Faroud. Ăsta a fost un petrolier care cică ar fi transportat combustibil ilegal. La o operatiune de reparații a luat foc deoarece era combustibil în peretii dubli ai navei și au murit vreo 8 muncitori. De nervi maltezii au scufundat vaporu care oricum nu cred ca ar mai fi fost reparabil. Epava e scufundata la 30-40 de m adancime și se afla la vreo 200 de metri de înotat de la un mal abrupt la care cobori pe o pantă înclinată la 25-30 de grade. Noi am parcat undeva în varfu' pantei. Drysuit cu 13 kile de lest, butelie de 15l și alte brizbrizuri sunt o bucurie de urcat și coborât pe panta asta lunga de 100-150m. Dar să revenim la epavă. Înotând spre ea vezi pe fund un monument alb cu o casca de scafandru de aia cu obloane. Apoi apare. E mare. Am luat-o sistematic din pupa pe niște coridoare exterioare, ne-am uitat prin geamuri înăuntru (se paote penetra zic eu), și apoi am ajuns la jumătate unde epava e ruptă in două. În momentul scufundării nu era ruptă dar ulterior după niște furtuni puternice a cedat în locul în care de altfel avusese loc și explozia. Prin crăpătură am coborât în cală care e mare și goală cu cațiva pești mai marișori care se bălăceau într-o termoclină de vreo 20 de grade. Ne-am întors 180° și am intrat pe o ușă din partea de sus a rupturii în interiorul parții din spate a navei. Am mers cam 15-20m printr-o camera cu țevi si alte atârnători și am ieșit prin lateral pe la tribord, pe coridorul exterior. La ieșire ghidului i s-a agățat furtunul de la octo de un fier taiat care iesea perpendicular 30 de cm din peretele de langa ușă. A tras un pic apoi s-a prins care e problema și s-a eliberat. Eu m-am facut slim și m-am strecurat afară ca o focă. Ne-am mai vulturit (învartit in cerc) un pic peste navă și am ieșit. Am povestit treaba asta deoarece nu am filmat nimic că am uitat Hero-ul pe mal. Al doilea dive în aceiași locație a fost un dive în căutarea rândunicii de mare pe care natural că nu am gasit-o.
A patra zi am ars-o aiurea tot la locația cu Um-El-Faroud deoarece bătea vantu tare în celălalte parți ale insulei. Și ca să vezi ghinion de neșansă aici cică era curent și nu am mai putut merge încă o dată la epavă așa că am consumat aeru mergănd până la monumentu cu capațâna de scafandru și în căutarea caracatiței turbate malteze care s-a dovedit imposibil de gasit la al doilea dive. La partea cu curentu sunt un pic reticent deoarece cand m-am despris un pic de grup și m-am dus la monument (care era cam la jumatatea distantei intre mal și epava) era un curent dar nimic serios.
A cincea zi am fost la Cirkawwa (se citește Cicaua) unde de altfel fusesem și în prima zi. De data asta ținând cont că probabil ghidul nostru s-a prins că suntem apți ne-a dus la ambele epave din locație. Prima dată am fost la P29 (epavă identică cu P31) și apoi la Rozi, un împingător tare drăguț. La ambele diveuri am depasit NDL, dar am facut deco înotând spre mal pe la -16. Penetrarea P29 a fost mai interesantă deoarece am intrat prin două locuri a doua intrare fiind chiar stransă și mai imbarligată. Pe Rozi e frumos să o privești. Nu ai unde să intri decât prin cabină care e foarte mică și in cală care e mare și goală. Mai dai două ture in jurul coșului de fum și cam asta e. Dar e frumos.
În ultima zi am fost și în Mdina, orașul cetate de langă Rabat. După nume mă așteptam să văd măcar ceva arăbesc care s-ar fi portivit de minune cu piatra deșertică pe care mă aflam. De fapt e o cetate medievală construită din calcarul omniprezent pe insulă. În oraș nu se intră decât pe jos sau cu trăsura excepție făcând cele câteva zeci de mașini. Când am ajuns se închisese cam tot, ultima intrare în muzee făcându-se la ora 16.
Drept urmare am mers la singurul restaurant cu terasa care privea peste insula minunată și am servit o bere Bud americană deoarece berea locală Cisk e ca o bere ieftina si proastă în care s-a adăugat alcool. Dacă vă plac muzeele cică merită văzut muzeul războiului și cel al armurilor din Valetta.
Cam asta a fost Malta. Dacă mai îmi aduc aminte ceva voi completa și cât de curând voi pune și filmulețele de la diving.